Pacientul global

TELENOVELELE AU CEVA COMUN. Indiferent de ora, de serial si de canalul pe care se transmit, cand deschizi televizorul, nimeresti intotdeauna la discutia despre adevaratul tata al copilului. In telenovele, adevaratul tata e altul. La latino-americani, e o chestiune de demnitate sa ai o viata amoroasa paralela, mai productiva decat aceea oficiala.

OPUSUL SINTAGMEI "mari oameni" nu e "mici oameni", ci "oameni obisnuiti". Ce nume au cei care nu-s nici mari oameni si nici oameni obisnuiti, nu vreau sa ma gandesc. Cel putin oamenii de rand au o definitie. Mai mare necaz nu se poate: sa fii altceva decat un om obisnuit si, totusi, sa nu fii nimic.
Intr-o zi, cand am uitat ceva important, precum spune si expresia "de la mana pana la gura", mi-am notat intr-un carnet intrebarea: Asa incepe? Revazand dupa cateva zile insemnarea, am taiat cuvantul "incepe" si am scris: Asa continua?

SAMAVOLNICIA, in teatrul contemporan, ia frecvent forme gigantice. Pe un afis, mari, foarte mari, ca sa le vada tot trecatorul, fotografiile si numele protagonistilor unui spectacol. Un barbat si o femeie. Barbatul imi pare cunoscut mai cu seama din reclamele tv pentru bere. Si jos, cu litere mici, descrierea samavolniciei: o "adaptare libera" dupa "Marc Dore, W. Shakespeare etc...". Daca numitul W. Shakespeare vine dupa un Marc Dore oarecare, oare cine vor fi fiind dramaturgii adunati cu toptanul in acel barbar etc.: Caragiale, Moli"re, Cehov? Cum s-o fi numind in societati mai decente decat aceasta, in care traim operatiunea rescrierii de catre un domnul Nimeni a pieselor seniorului Will?

O CHESTIUNE DE DEMNITATE: sa revii daca te-ai certat, dar sa nu pupi niciodata acolo unde ai scuipat. Pentru cei mai multi politicieni romani, scuipatul si pupatul sunt o formula a demnitatii numai impreuna.

OMENIREA a avut o criza de inima, omenirea a fost nitel balonata, omenirea are o migrena, omenirea si-a fracturat un continent... Stirile de pe aiurea au adesea intelesul unui buletin medical interesand sanatatea unui pacient global.

SINGURELE EMISIUNI tv cu muncitori muncind sunt cele despre Megastructuri, de la Discovery. Tot omul avand o indeletnicire se cheama ca munceste. Insa oameni ai muncii, in intelesul unui facut ce presupune o calificare cu adevarat inalta, vedem doar la programele Discovery despre activitati performante, cum ar fi constructia celei mai mari macarale din lume. Sau, dimpotriva, distrugerea prin implozie a uneia la fel de mari, dar care si-a trait traiul. Muncitorii apar in filmele ce reconstituie lucrul la piramide sau in alte evocari ale vietii constructorilor din vechime. Numai ca aici e vorba de actori care se prefac ca trudesc. Muncitorii care apar la Megastructuri - poduri, hoteluri gigantice, diguri si tuneluri megalitice, precum si alte inginerii cu statut de unicat, iar unele si cu statut de izbanda artistica - sunt toti mari calificati. Si, in felul lor, niste unicate. Cand sunt solicitati sa spuna cateva cuvinte, muncitorii acestia, echipati ca extraterestrii sau ca astronautii, se exprima destept, nu se balbaie, nu se arata surprinsi c-au devenit subiect de televiziune.