Nebăgată în seamă de guvern, economia gri produce, fiindcă se ia în serios, nu lasă lucrurile la întâmplare, şi îl ignoră pe Boc. Ieri, la prânz, la unul dintre stopurile de la Piaţa Muncii, o matahală fumurie în cârje urla ca scos din minţi la un parbrizar sfrijit: bă, nenorocitule, ce stai, bă, la gagicăreală cu aia, pune mă mâna pe cârpă şi ia maşini... ţi s-a făcut de f...t? Că vii p-ormă la mine să-ţi dau semafor în centru... Sfrijitul a murmurat sfios de mamă să nu-l audă animalul şi s-a dus la muncă. Dar, scos din minţi de namilă, a stropit parbrizele de la stop la întâmplare, între ele şi pe al jeep-ului unuia care s-a dat jos la el zbierând: bă, f..i morţii...
Era clar după tonalitate şi băgatul în... că jipanezul era din staff: o înjura pe mătăhanie care se bâţâia de frică în cârjă. Între altele i-a scăpat şi un termen de marketing: organizezi ca un bou intersecţia. Cât au stat ăştia doi acolo, era o hărnicie la parbrizari de neoprit. Puteai să vii cu maşina lună de la spălat, ăia nici nu se uitau, aruncau cu apa jegoasă ca la irigaţii... Ochiul stăpânului îngraşă vita. Economia la negru se dezmorţea vâzând cu ochii, duduia pe rupte ca tractoarele în filmele cu colectivizarea sau în visele premierului Boc.
Buna organizare a intersecţiilor şi popularea lor ştiinţifică cu parbrizari, cerşetori, manglitori sau înmulţirea specialiştilor în fier vechi produc evident bunăstare. Şi este peste manageriatul guvernului. Un ins care nu face parte din top 300, fiindcă are afaceri invizibile, a plesnit o nuntă cu elicoptere, cristale Swarovski, rochie de mireasă de cinci mii şi costum de ginere de două mii jumate de euro trăgându-se în poză cu o operă de-a lui Brâncuşi. Nici vorbă de criză... Mercedesurile şi BMW-urile erau aliniate ca la reuniunile UE.
Foarte bine. Poate că ăsta cu elicopterele şi mireasa de un milion de euro are o reţetă minune. O fi curat, cu impozitele la zi şi apt de întâlniri prezidenţiale.
Dar cât de naiv să fii să nu constaţi că lumea asta nu e niciodată în criză. Un specialist în economie trebuie să ştie care e misterul: de ce când profesorilor le merge prost, când medicii şi IT-iştii îşi iau lumea în cap, iar bugetarii tremură de frica şomajului, economiei gri îi merge bine?
Dacă pentru unii o fi secretul lui Polichinelle, rămân mirările fraierilor: dacă e aşa, de ce e aşa? De ce e tot timpul aşa? De ce a fost aşa şi pe vremea lui Văcăroiu, şi a lui Radu Vasile, şi a lui Tăriceanu şi a câtor prim-miniştri or mai fi fost? Pe Boc nu-l mai pomenim, întrucât mandatele sale nu lasă prea mult loc mirărilor.
Am văzut de câteva ori filmuleţul în care o canalie din Craiova calcă în picioare până bagă în spital (şi apoi în groapă) un bărbat, pentru că nu se mişca destul de rapid cu nepoată-sa pe trecerea de pietoni. Ca să treacă el cu BMW-ul.
Contează mai puţin furia bestiei. Însă, în treacăt fie zis, sunt necesare cercetări serioase pentru a afla de ce tocmai indivizii bine hrăniţi, cu maşini scumpe, sunt din cale-afară de nervoşi şi de ce suportă din ce în ce mai greu să respire acelaşi aer cu populaţia din preajmă.
Contează însă că, potrivit comunicatului Parchetului, secătura a fost săltată din cauza (nu datorită) mediatizării excesive. Altfel zis, dacă nu săreau ziarele cu gura, Craiova se înnobila cu un nou caz în care un derbedeu violent şi cu cazier ieşea victorios din întâlnirea cu oamenii legii.
Deşi nu pare, între această întâmplare şi lumea de mai sus nu-i o distanţă chiar atât de mare.