Parizer si puscarie

"Pacatul jurnalistilor de la Cluj pare a fi unul originar… au ravnit la ce este al altora. La inceput, dornici de o viata mai buna, ei au alunecat pe toboganul santajului si smecheriilor financiare, pana nu s-au mai putut opri decat in boxa acuzatilor"

Cazul jurnalistilor arestati de la Cluj sau care au primit interdictia de a parasi orasul mi se pare emblematic pentru perioada pe care o traversam. Niste ziaristi locali, unii dintre ei trecatori si prin presa centrala, isi fac un viespar infractional, despre care toata lumea din zona stie, dar nu sufla o vorba.

Prima concluzie: jurnalistii santajau, pentru ca aveau ce santaja si isi gasisera persoane cu slabiciuni, pe plan local, de care sa profite financiar. Asadar, avem doua "gasti" la fel de negre ale tranzitiei noastre: presa, folosita ca mantie pentru a ascunde infractiuni economice si de drept comun, dar si administratia publica locala, politicienii si afaceristii - la fel de demni de calomnie si dispret.

Ani in sir, jurnalistii de la trustul Gazeta au fost asistati juridic de deputatul PD Daniel Buda - cel care seamana la vorba si la chip cu domnul Boc. In plin scandal s-a retras. Toata lumea susotea in Cluj despre investigatiile "jurnalistice" ale trustului amintit, dar domnul deputat le-a fost alaturi intr-un chip plin de mister. Poate pentru protectie, poate pentru influenta in presa.

Umbla vorba prin acelasi targ ca un afacerist local foarte influent chiar si in zona politica de interes a domnului Buda, un anume Arpad Paszkany, ar fi finantat ani intregi ziarele trustului, adica Buna dimineata, Ardeal!, Gazeta de Cluj etc. Deci iata alte conexiuni…

Vorbind cu colegii nostri de la Cluj, citind presa si chiar blogul de media sustinut de Iulian Comanescu, pe Hotnews, care reda un interviu-fluviu pe net cu Dan Parcalab, actionar la reteaua Gazeta, lucrurile se simplifica din punctul meu de vedere.

E vorba despre un mix intre jurnalisti adevarati, cum e cazul lui Liviu Man, si oameni cu legitimatii de ziaristi, care de fapt sunt tot soiul de personaje ciudate… fosti politisti, procurori… inclinati catre lucruri murdare, marsavii, care adulmeca de la o posta putreziciunea umana si le place sa scurme in gunoaie.

Dupa cum metaforic povestea si Dan Parcalab, ziaristii ajunsi dupa gratii au fost la inceputuri luptatori pentru cauze drepte, nobile. Mancau parizer, dar se hraneau spiritual cu dorinta de dreptate si de adevar.

In toate acele vremuri ale epocii romantice pornite de la publicatia de opozitie NU, in jurul ziaristilor cu catuse azi infloreau afaceri prospere ale tranzitiei locale. Parlamentari, primari, consilieri, directori si functionarasi isi depaseau de la un sezon la altul conditia sociala si financiara prin mijloace neortodoxe.

Pacatul jurnalistilor de la Cluj pare a fi unul originar… au ravnit la ce este al altora. Si, mai ales, au ravnit la bucate procurate murdar. O vila, un jeep, niste icre la pranz… Nu noi, oamenii de pe pamant, iertam sau condamnam. Justitia sa-si faca treaba, dar sa intre si in tenebrele gasite si speculate de ziaristii-infractori.

La inceput, dornici de o viata mai buna, ei au alunecat pe toboganul santajului si smecheriilor financiare, pana nu s-au mai putut opri decat in boxa acuzatilor.

Nu sunt de compatimit, pentru ca sunt oameni maturi, adulti, nici nu trebuie scuzati sau explicati, dar finalul anchetei cazului de la Cluj il vad numai atunci cand santajistii, dar si cei santajati - acolo unde e ceva imputabil - vor sta impreuna la racoare la o sueta, regretand vremurile in care au pierdut ocazia de a face presa curata, politica adevarata, administratie fara minciuna si afaceri fara compromisuri. Visez?