Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Telenovela de prost gust "uite Nica, nu e Nica" pare să fi ajuns la apogeul penibilului. După o zi şi-o noapte de combinaţii politice meschine şi de nesomn, cu pauzele calculate strict în funcţie de orarul talk-show-urilor (pentru impresionarea adversarului), a fost nevoie să iasă la tv, ingenuu nevoie mare şi fresh ca un fruct de kiwi proaspăt cules, tătucul naţiunii. Care, după ce ne-a anunţat oficial ce nu avem voie să credem despre el, a simţit nevoia să fie iar decisiv în economia jocului politic de criză. Şi, ca bonus, grijuliu cu soarta crudă a poporului (în general) şi cu onoarea nereperată a angajaţilor de la Interne (în particular).
După o lungă chibzuinţă de om aflat deasupra micilor meschinării politicianiste, le-a trasat liderilor PD-L şi PSD, care se uitau la el prelung ca broasca la bordură, liniile lui directoare: ori ministru independent, ori unul din opoziţie la Interne. Plus că, boier de viţă veche cum îl ştim, cică, deşi-l înţelege omeneşte pe Emil Boc că nu-l mai suportă pe Dan Nica în Palatul Victoria, n-ar vrea să-l bănuiască lumea pe nedrept că şi-ar impune tocmai şeful de campanie pentru prezidenţiale, pe Vasile Blaga, la păzitul de urne. În acest context de largă solidaritate cu poporul suveran, zău că aproape nici nu mai contează câteva mici amănunte nesemnificative pentru un politician atât de mare: că guvernarea de coaliţie e strict politică, nu de tehnocraţi, că Ministerul de Interne aparţine PSD (nu societăţii civile şi nici opoziţiei) prin protocolul semnat de ambele părţi, că unicul aşa-zis independent (Cătălin Predoiu de la Justiţie) e asumat de PD-L şi că PNL s-a pronunţat oficial pentru neimplicarea-n viaţa Executivului. Întotdeauna există la dispoziţia plătitorului (sau a Jucătorului, după caz), pentru un preţ bun, UDMR. Formaţiune care, prin statutul său mixt de asociaţie culturală şi partid politic, poate juca, după caz, rol de societate civilă sau de opoziţie.
La această oră, situaţia e ca-n tren; sau, după preferinţe, ca-n sinagoga rabinului din Buhuşi. În sensul în care toată lumea strigă că are dreptate şi, ca să nu se supere nimeni, mediatorul perciunat se preface a fi de acord cu toată lumea. În definitiv, ce te costă să dai fraierilor impresia că tu pătimeşti pe ţambal alături de fiecare mesean? Mai nimic. Eventual, olecuţă de scârbă adaugată peste mormanele adunate până acum de plătitorii de impozite şi taxe întru huzurul unor iresponsabili care azi îşi dau ultimatumuri ca fosta URSS şi China şi mâine se convoacă la întâlniri pentru ieşirea din criză. A unor penibili care dimineaţa umblă cu demisiile-n mână pe holurile Senatului şi după amiază le bagă-n buzunar fericiţi că nu i-a lăsat Tiranu' fără carte de muncă. Nu în ultimul rând, ca reprezentare supremă, a unui lider de carton care-i gata să-şi nenorocească partidul numai să nu plece de la caşcaval şi a unui măscărici de buzunar care, dacă ar avea vreun dram de onoare sau de bun simţ, ar trebui să se detoneze în prime time în faţa Palatului Victoria.
