Patriotii de la Nokia: noi suntem romani!

CHESTIUNEA ZILEI
Jucu Valley. Frenezia Nokia aminteste de nebunia starnita pe vremuri de Caritasul lui Stoica, atunci cand Clujul devenise un fel de capitala financiara a Romaniei. Locuitorii judetelor asaltau institutia "de opt ori", crucindu-se de norocul porcesc ce-i lovise. Visul romanesc, ceva paine, dar fara munca, se implinise. Isi depuneau organizat si tembel salariile, economiile si cotizatiile sindicale la casieria Caritas. Capitalismul avea in sfarsit un Dumnezeu.

CHESTIUNEA ZILEI
Jucu e altceva. Este expresia capitalismului asezat: Nokia Village. Nu capitalismul de "opt ori" moca, fiindca de aia au venit finlandezii in Romania, ca sa nu mai plateasca nemtilor din Bochum salarii de opt ori mai mari. Azi, nemtii din Bochum, lasati balta de Nokia spre bucuria noastra, au aceeasi boala pe finlandezi ca odinioara pagubitii patriei pe Stoica.


Pana una-alta, Nokia a sunat adunarea la Jucu. Si, iti sta mintea in loc, romanii care-si luasera campii spre Germania, Franta, Spania, Belgia, Italia, Canada chiar vin. Plecati catre aiurea din tara, multumita succeselor guvernarilor de dupa Revolutie, tinerii se incoloneaza astazi spre Jucu – Nokia Village.


La Jucu descoperi ceva si din efervescenta embargoului de la Dunare, cand benzina vanduta pe blat pusese temelia unor asezari de pomina pe loc vitreg. Cine spunea ca romanul e apatic, apasat de saracie, de ghinioane, de multe altele e contrazis spectaculos de experienta Nokia. La Jucu, romanul e entuziast. Pana sa se aseze finlandezii ca lumea, au bubuit preturile la pamant. Cine are teren in sat si imprejurimi s-a scos. De la cativa euro pe metrul patrat preturile au luat-o de nebune spre suta de euro. Vasile Oprea este unul dintre primii tarani care, asemenea lui Cosbuc, visase toata viata sa aiba pamant. Azi, fiindca i-au pus finlandezii mana in cap, l-a dat la un pret bun unui neamt care vrea sa inalte blocuri. Jucu sat a dibuit reteta inventarii metropolei contracronometru. Azi sat, maine village, poimaine oras, municipiu. Dar judetul trebuie sa bage si el bani, in drumuri, dispensar, sali de fitness si biliard s.a.m.d. Nokia vine, dar nu-ti baga in traista.


I-a fost dat primarului din Jucu sa repare nedreptatile istoriei. Omul s-a gandit ca poate nemtii n-au uitat ca si in al doilea razboi le-am tras-o. Asa ca le-a propus celor din Bochum sa vina sa munceasca la Jucu. Ca sa repare "nedreptatea" finlandeza. Meseriasii din Bochum s-ar fi aliniat chinezilor, indienilor, vietnamezilor veniti sa faca un ban in Romania. Un ziar german a facut din asta o stire. A iesit ca naiba. Cum sa lucreze la Jucu un neamt care la Nokia Bochum castiga 32 de euro pe ora? Cand la Nokia Village salariile "vor fi competitive cu salariile din regiune", vreo 450 de euro pe luna? Adica doi euro si ceva pe ora. Finlandezii au simtit ca e aiurea si au dat o dezmintire. Cu sau fara dezmintire, jucanii au inima impacata, au vrut sa le arate nemtilor ca au obraz, ca, pana la urma, capitalismul lor nu e salbatic.


Birtul din Jucu a ajuns un fel de Poiana lui Iocan, dar fara politica. Oamenii isi fac socotelile, ce pamant vand, ce iau, ce dau, cum sa-si mai carpeasca acoperisul sau sa-si faca o casa, daca sa lase munca la fabrica de mobila, la tipografie sau CFR. Nokia le-a luat somnul. La 300 de euro, "nu se merita". La 400 trebuie incercat. La 500 de euro li se aprind luminite ca la capsunari. Plus mancarea gratuita, sala de gimnastica, sauna, terenurile de tenis ca-n seriale. Mobilele Nokia au sunat insa si pentru baietii destepti. O companie italiana se bate sa prinda hectare de teren pe langa un parc industrial, oamenii de afaceri investesc in draci, se face asocieri, unii se gandesc la tunuri. Nu e doar semnul unei dezvoltari sanatoase, ci si al hotararii clujenilor de a nu pati vreodata ca nemtii din Bochum. Deja finlandezii de la Nokia sunt prezenti la horele din regiune, tin cu CFR sau Universitatea Cluj si dupa mai multe beri canta din toti rarunchii "Noi suntem romani".