PCR: confruntarea dintre nou si vechi

S-a incetatenit pana la ambitia de a fi axioma teza potrivit careia, inainte de 1989, Partidul Comunist Roman a fost o unitate de monolit in jurul maretului drapel al cultului personalitatii. Asumata de asa-zisii disidenti, interesati in a face odios ceea ce ei pretind azi a fi fost Partidul Comunist, teza e impartasita si de echipa care a preluat puterea dupa decembrie 1989. Facand figura de ostracizat, Ion Iliescu avea tot interesul ca Partidul sa apara drept sediul absolut al unor conservatori primitivi, stalinisti intarziati in lumea de la finele mileniului II. In realitate insa, Partidul n-a fost de granit. El a cunoscut confruntarea dintre reformisti si conservatori, dintre cei care credeau intr-un comunism modern, pragmatic, si cei care se incapatanau in tiparele dogmelor.

RADIOGRAFII. Partidele Comuniste din alte tari socialiste au beneficiat de radiografii lucide, scutite de demagogia anticomunista, menite a explica formula "implozia comunismului", preferata de multi autori formulei "rasturnarea comunismului", dar mai ales formulei pompoase, "Revolutiile din 1989". Potrivit acestor radiografii, in toate tarile comuniste, inclusiv in Uniunea Sovietica, dupa 1980 constiinta crizei de sistem devine tot mai acuta la nivelul nomenclaturii. Anii anteriori fusesera peste tot, de la Sofia pana la Berlin, anii unei deschideri catre Occident. In efortul de a face fata dificultatilor economice tot mai mari pe fondul brejnevismului sovietic, regimurile socialiste s-au inglodat in datorii externe. Au fost importate din Occident tehnologii de ultima ora, s-au introdus elemente ale progresului tehnico-stiintific. Era nevoie acum de insi bine pregatiti chiar in Occident, de veritabili tehnocrati. Doar acestia erau in stare sa asigure productivitatea si calitatea cerute de ambitia tuturor regimurilor socialiste de a patrunde cu produse proprii pe piata capitalista. Noua generatie de nomenclaturisti nu mai impartaseste insa credinta oarba a parintilor fondatori. Multi dintre ei provin din familii de activisti cu stagii, fosti ilegalisti chiar. Copilaria si adolescenta ii pusesera in contact, gratie parintilor, cu mizeriile bataliilor din Aparat, cu meschinariile celor pe care clasa muncitoare si taranimea muncitoare ii vedeau doar in portrete. Provenienta, accesul la informatii neoficiale, la carti care spuneau adevarul despre comunism i-au lecuit definitiv de boala credintei in idealul bolsevic. Altii sunt specialisti in diferite domenii. Pentru acestia carnetul de partid devine la fel de obligatoriu ca si carnetul de conducere. Ca sa se afirme profesional, ca sa conduca unitati economice, ca sa mearga la perfectionare in strainatate, au nevoie de calitatea de comunist si, nu de putine ori, chiar de cea de nomenclaturist.

TABERE. Aceasta noua generatie, interesata in reforme, veritabil "gropar al comunismului", a existat si in Romania. Cu o singura deosebire: in batalia angajata impotriva batranilor, a conservatorilor, ea a cautat sa si-l atraga pe Nicolae Ceausescu. Nici conservatorii, nici reformistii nu-l iau drept adversar pe atotputernicul Conducator. In viziunea celor doua tabere, Nicolae Ceausescu era deasupra. El nu putea fi contestat. Si nu numai pentru ca era atotputernic. Dar si pentru ca in opera lui, la fel ca si-n opera lui Lenin, se puteau gasi argumente solide pentru ambele tabere. Din nefericire pentru Romania, pe masura inaintarii in varsta, Nicolae Ceausescu se preda cu totul taberei batranilor. Congresul al XIV-lea din 20-24 noiembrie 1989 a fost momentul de declic in procesul divortului dintre Ceausescu si reformisti. Si momentul care a pregatit nomenclatura pentru discreta parasire a lui Ceausescu din decembrie 1989. Fireste, caderea Conducatorului era inevitabila. Dar poate altfel ar fi stat lucrurile, daca in punctele-cheie ale puterii din decembrie 1989 nu s-ar fi aflat tot ce avea mai talamb, mai obtuz, mai mediocru PCR la ora respectiva.

LUMEA PRIN CARE TREC

Noile Legiuni romane Despre bazele militare americane din Irak si Afganistan scrisesem in textul de scenariu al filmului tv dedicat deplasarii pe fronturile de lupta: "O baza seamana cu o fortareata asediata de dusmanul din jur. Un dusman gata sa sara peste creneluri: ziduri inalte din beton, terminate cu sarma ghimpata, maluri de saci de nisip, cuiburi de mitraliere. Asta iti aminteste de campurile romane din teritoriile barbare. Din interiorul bazei de la Kandahar ies zilnic zeci, sute de jeep-uri, taburi, camioane. Sunt echipe care pleaca in misiune. Care misiune? Nu se stie. Se intorc seara la fel de misterioase cum au plecat". Discut cu Octavian Paler despre film. E unul dintre putinii care l-au urmarit. E singurul care a dat atentie textului. A sesizat nota antiamericana sau, ma rog, nota de scepticism amar fata de idealurile fluturate de propaganda yankee si de puisorii ei de pe meleagurile noastre. Comentam amandoi pasajul cu bazele. Eu l-am inscris in contextul risipei, uriasei risipe din aceste baze. Un scriitor s-ar gandi la Desertul tatarilor, marele roman al lui Dino Buzzati. Eu ma gandesc - si abia acum - la legiunile romane trimise hat departe de Roma, in tinuturile barbare. Ca si acelea, unitatile americane se fereca intre ziduri de beton si sarma ghimpata, strajuite de santinele. Si, din cand in cand, ies din camp, inarmati pana-n dinti, cu nelinistea in oase. Ca sa se intoarca seara. Deseori, cu unul sau mai multi morti, intinsi pe carul de lupta.

BARFE

Presa ca afacere Recitesc Memoriile lui Stelian Popescu, tiparite la Albatros in 2000. Fata de prima lectura, retin complicatele manevre inventate de Stelian Popescu pentru a pune mana pe Universul. Cum el insusi marturiseste, de ziar se interesau atotputernicii zilei dinainte si de dupa primul razboi mondial: Take Ionescu, I.G. Duca, Ionel Bratianu, Carol al II-lea. Ca sa-l poata cumpara de la Dumitrescu-Cimpina, agresivul sot al vaduvei lui Cazzavillan, Stelian Popescu (foto) e ajutat financiar de Take Ionescu si Nicolae Filipescu, politicieni pro-Antanta. Potrivit amintirilor lui Stelian Popescu, banii proveneau din fonduri rusesti. Excelenta dovada ca si pe vremea aia politicul se amesteca in presa. In presa, zisa si libera! In aceleasi Memorii dau peste relatarea unui moment mai mult decat pilduitor - cel in care directorul Universului publica un document despre implicarea Printului Carol in afacerea Fokker - o comanda de avioane dubioasa. Documentul ii parvine lui Stelian Popescu intr-o maniera originala: "Intr-una din zile s-a lasat aprodului de la usa biroului meu, la Universul, un plic inchis, de la un ofiter, cu indicatia sa mi-l predea numai mie. Dandu-mi-se la sosire plicul si deschizandu-l, am gasit in el un articol, foarte grav, in chestia comenzilor de avioane". Ajung altfel in paginile presei de azi documente compromitatoare despre oameni politici?!

NIMIC NU SE PIERDE

16 februarie 1933. In urma tulburarilor sangeroase de la Grivita sunt arestati si dusi la Prefectura de Politie Bucuresti, 670 de lucratori. In imagine: Familiile care le-au adus alimente si schimburi asteapta in spatele Prefecturii de Politie. Lume muncitoare, amarata.

SECOLUL XX

1996. Imagine surprinsa intr-un club Mafia din capitala Rusiei unde pretendentele la titlul Miss Moscova sunt aduse pentru a fi pretaluite si preluate de membrii organizatiei criminale. La sase ani de la caderea comunismului, Rusia s-a intors la capitalism. La capitalismul de azi nu numai cu cele bune, dar si cu cele rele (mai ales).