Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ani şi ani, guvernele României luptă cu poporul român să-l radicalizeze, să-l optimizeze, să-l salveze. Unele guverne au fost mai febrile, în strădania lor, altele mai răbdătoare. În nenorocita orânduire socialistă, când bugetul ţării înregistra excedente spectaculoase, poporul avea probleme cu alimentele, cu buteliile, cu călătoriile în străinătate, cu libertatea de gândire, acea orânduire a fost zdrobită. Bugetul ţării a înregistrat scăderi din ce în ce mai spectaculoase. Departe de a se fi rezolvat, problemele poporului propriu-zis s-au adâncit sever. Din an în an, România însăşi devine tot mai nerentabilă. De curând, cei ce conduc treburile acestei corăbii în derivă, au recunoscut, nu numai eşecul unui an sau al unei perioade, ci falimentul sistemului ca atare. De fapt, din ce ar putea să fie scoşi banii pentru rentabilizarea ţării? Dacă am ajuns noi să importăm şi scobitori, în vreme ce pădurile Transilvaniei au fost masacrate şi vândute pe aproape nimic unei străinătăţi cinice, cum putea fi rentabil?
Numai că ultima guvernare de aici, din zona Ciorogârlei, a reuşit, în aceşti ani, să derentabilizeze la maximum această ţară, arogantul partid portocaliu fiind şi nemulţumit de calitatea poporului din care i s-a insuflat ideea că se trage; de aceea, într-o strânsă colaborare cu diverşi arbitrii internaţionali, cele două componente şi ceva, ale guvernării îşi iau sarcina istorică de a scoate în afara activităţii productive tot mai multe şi mai mari cantităţi de popor, ca să ne exprimăm în termeni vulgari-comerciali. Idealul ar fi, dincolo de orice îndoială, eliminarea întregului popor român din ecuaţie. Şi de ce nu? S-ar rezolva multe, prin eliminarea neamului românesc din istorie. Ar dispărea obligaţiile faţă de pensionari. N-ar mai trebui plătiţi medicii şi profesorii. Toţi banii ar rămâne în posesia statului, care i-ar putea împărţi echitabil protipendadei. E drept că nici guvernarea fără popor nu e prea posibilă. Degeaba faci rost de un bici superlativ, dacă n-ai pe spinarea cui să-l aplici. Şi mai e şi plăcerea de a auzi sclavii gemând. La ce folosesc banii, dacă oligarhii nu mai au pe cine chinui? Ce lume e aia, în care cei ce batjocoresc poporul se supără tot ei că poporul este batjocorit? Trebuie terminat o dată pentru totdeauna cu poporul român, dar trebuie păstraţi, la nivelul întregii ţări, cam 300 de reprezentanţi ai săi, fără meserie şi fără nicio pretenţie. Aceştia trebuie obişnuiţi să se hrănească din natură, mâncând, de exemplu, rădăcini de copaci, după ce plătesc impozite pentru această risipă de resurse. Ar trebui luate măsuri ca rămaşii în viaţă să nu se mai înmulţească. Stăpânii livezilor de portocali n-au dreptul să uite ca, înainte de eutanasierea medicilor, dascălilor, pensionarilor, studenţilor, elevilor şi a gazetarilor - să-i cuprindă pe toţi aceştia într-un şantier naţional dedicat castrării sârguincioase a celor ce vor rămâne în viaţă.
Numai terapia de şoc ar putea rezolva situaţia în prăbuşire din România. Politica paşilor mărunţi nu se mai poartă. Dacă, însă, trebuie oferit şi un pretext mondial credibil pentru această operaţiune profund sanitară şi reformistă, care este distrugerea poporului român, trebuie lansată o campanie cinică privitoare de exemplu, la marele pericol pe care îl reprezintă România la pacea lumii întrucât au fost descoperite din satelit imagini ale unor sate care cresc viermi de mătase. Ergo, din viermii de mătase militariştii scot viermi de mătase. Ergo: ei pot vinde oricând această mătase centrelor de spionaj din ţările teroriste. Ergo, ţările teroriste vor câştiga încrederea femeilor aflate în preajma liderilor lumii, făcându-le cadouri mătase pentru eşarfe, rochii, sutiene şi chiloţei. Ergo, în acest fel, războiul mondial este ca şi declanşat. Marile capitale ale lumii civilizate resimt, ca pe o ameninţare, activitatea acelor băbuţe românce aparent nevinovate, care funcţionează cu o precizie incredibilă, în jurul acelor crescătorii de viermi de mătase, pe cale de a deveni surse de atac atomic. Cum să laşi în viaţă un popor de acest fel? Ne-amintim cu toţii, parcurgând pagini din "antichitatea contemporană", ca să zicem aşa, inteligenţa şi sinceritatea cu care forţele americane ale progresului au mers matematic la ţintă, controlându-şi intuiţia că irakienii posedă instalaţii de producere a armei nucleare. Şi soarta i-a răsplătit pe acei bravi slujitori ai păcii planetare: cum cercetau ei adâncurile pământului arab, ca să scoată la lumină dovezile pericolului atomic, bine ascuns în zonă, ce să vezi? Au început să curgă izvoare de petrol. Dar izvoare, nu jucărie. Atunci, sesizaţi de forţele de bine ale contemporaneităţii, oficialii americani au dispus, cu toată generozitatea ca poporul respectiv să fie ajutat şi salvat de apocalipticile inundaţii de petrol, imposibil de stăvilit fără sprijinul unei mari naţiuni. Au fost puse la dispoziţia poporului oirakian toate mijloacele posibile de evacuare ordonată şi coordonată a ţiţeiului. Ariile militare şi civile, de sub responsabilitatea generoşilor yankey, au fost obligate să primească şi să stocheze petrol irakian cu tandreţea cu care, altădată, la casele mari erau găzduiţi orfanii de război. Nimeni nu întreabă, însă, ce sacrificii au făcut acei americani, probabil nu numai ei, care zi şi noapte şi-au folosit toate felurile de cârcă pentru a elibera, atât vechea civilizaţie, cât şi existenţa contemporană, din Irak, de teroarea petrolului neiertător. Şi jertfa stăpânilor lumii nici nu s-a terminat. Noi n-am dorit aici decât să subliniem valoarea în sine a acestui mod de a preîntâmpina pericolele. Basmele româneşti ne şi avertizează că din nişte băbuţe inofensive, care se dau de trei ori peste cap, pot apărea nişte flăcăi cu piepturile tari, gata pregătiţi să urce pe nişte tancuri de mătase în erecţie. Căci mătasea în erecţie face parte dintre enigmele lumii şi arhitecţii viitorului trebuie să ştie adevărul despre ea.
Dar pericolul nuclear al gogoşilor de mătase nu e decât unul dintre pretextele la îndemână, pentru eliberarea pământului de la Dunăre, Marea Neagră şi Carpaţi de sub ocupaţia românească. De curând, deputaţii oranjeriei politice din Bucureşti au mai făcut un gest, prin care au vândut separatiştilor unguri dreptul şcolii din România de a folosi limba română, la predarea istoriei şi geografiei. În curând, perspicacii politicieni băseşti vor şti să ofere udemeriştilor şi limba română, să se vorbească şi să se predea în limba maghiară. Ultimul gest de care ar trebui să se învrednicească aceşti mateloţi ai pierzaniei, ar trebui totuşi pregătit cu luciditate. Înainte de a arunca potopul peste teritoriul, altădată locuit de români, trădătorii portocalii trebuie să tragă apa, ca să-şi poată dezvolta pe ea vaporaşe de aducere aminte.
Citește pe Antena3.ro
