Pentru Dictionar

Moto:
"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"
Mircea Badea
realizator tv

Gheorghe Gheorghita, energicul primar al Vintilesei, a reusit sa treaca prin Consiliul local Hotararea de promovare a imaginii satului in lume. De la sedinta cruciala lipsisera cativa consilieri. Fane Grosu, plecat in Germania sa aduca un transport de potcoave pentru fieraria sa, trecuta la Registrul Comertului sub numele de Barosul & Fiii, Ileana Calita, care nu se intorsese de la Bucuresti, de la un Congres al vrajitoarelor din zonele de deal ale Europei Centrale si Rasaritene, Vasile Pavaluca, ocupat pana peste cap cu inlocuirea tarusilor de la poarta mare, putreziti de timp, cu unii noi, de care facuse rost cu greu.

Consilierii prezenti voira la inceput sa voteze impotriva hotararii propuse de primar. Habar n-aveau ce-i aia promovare si, cu atat mai mult, ce-i aia imaginea Vintilesei in lume. Erau insa furiosi pe Gheorghe Gheorghita, pentru ca acesta, luand exemplul sefilor sai pe linie de partid, de la Bucuresti, le taiase alocatia pentru tuica de sedinta, punand capat unui privilegiu pe care consilierii il aveau inca din 1990. Atunci, in focul luptei pentru lichidarea ramasitelor dictatoriale se hotarase ca sedintele Consiliului sa se desfasoare intr-o atmosfera democratica destinsa. Se pusese capat astfel interdictiei de a intra si iesi cand voia consilierul, de a sta cu caciula in cap, de a casca fara a pune mana la gura si de a ragai fara a spune dupa asta, cat mai clar cu putinta, Pardon, va rog sa ma iertati! Pe acest fundal de europenizare a primariei din Vintileasa se propusese - si se votase in unanimi- tate - alocarea unei sume de la bugetul local pentru un pahar de tuica fiarta de fiecare sedinta. Suma in care intra pretul bauturii propriu-zise, precum si platirea suplimentara a femeii de serviciu, ca sa spele paharele si sa fiarba tuica la foc mic.

Pe parcursul anilor, multor privilegii ale consilierilor li se pusese capat. Cel al tuicii de sedinta ramasese neclintit. Nimeni nu avusese curajul sa se atinga de el, cum nimeni nu indraznise sa puna in discutie privilegiul consilierilor barbati de a folosi pe timpul sedintelor si wc-ul pentru femei al primariei.

Gheorghe Gheorghita avusese tupeul de a le lua consilierilor un privilegiu devenit deja o traditie a democratiei locale. Drept urmare, consilierii se incarcasera de-o antipatie profunda fata de el, exprimata nu numai in votul contra oricarei propuneri, dar si in ostentatia cu care i se adresau cu Tovarase in loc de Domnule sau chiar in absenta oricarei preocupari de a se spala pe picioare inainte de a veni la sedinta. La fel se petrecura lucrurile si in prima parte a sedintei despre imaginea Vintilesei in lume. Nici nu apuca primarul sa deschida gura ca toti consilierii prinsera a tropai zgomotos, pentru a-l impiedica sa-si tina discursul, cum vazusera ei la televizor pe niste parlamentari sud-coreeni. Se potolira abia dupa ce Gheorghe Gheorghita scoase de sub masa, unde o tinea pregatita pentru astfel de imprejurari, o portavoce folosita de vacarul satului cand dadea strechea in cireada. Prin intermediul ei, primarul lansa un sever avertisment celor din sala. Daca nu-l lasa sa vorbeasca, va dizolva Consiliul si va organiza alegeri anticipate. La aceasta amenintare, consilierii se potolira ca prin farmec. Isi luara insa revansa cand se trecu la dezbateri. Toti, fara exceptie, se pronuntara deschis impotriva initiativei, calificand-o drept "aventurista" (Tache Scocalca, fost ilegalist), "impotriva interesului local" (Costica Dines, profesorul de Istorie de la Scoala elementara, Vintileasa Centru), "o tentativa de reinviere a epocii Ceausescu" (Vasile Parvana din Vintileasa Vale, a carui fata lucra la o Fundatie Civica din Capitala). Primarul ii lasa sa vorbeasca. Timp de cateva ore, cat tinura discursurile, iesi de vreo cateva ori din sala, dadu mai multe telefoane, iscali un numar impresionant de hartii, primi in audienta o baba care voia sa-i dea inapoi banii pierduti la Caritas, ba chiar dadu fuga pana acasa sa manance, avand chiar timp sa se certe cu nevasta-sa, careia ii era mila sa taie cocosul, desi acesta nu mai era bun de nimic, deoarece ragusise dupa ultima ploaie. Cand reveni la tribuna, prinse ultimele cuvinte ale ultimului vorbitor. Il lasa sa se aseze pe banca rablagita, gata sa se rupa din cuie, si lua din nou cuvantul, precizand ca, in cadrul actiunii, consilierii urmau sa calatoreasca in tara, dar mai ales in strainatate, pentru a-i descoperi si contacta pe cei care nu stiau ca sunt fii ai satului Vintileasa. La aceasta precizare binevenita, consilierii isi schimbara brusc opinia. In cuvantul lor declarara ca lamuririle primarului au avut rolul de a pune initiativa intr-o noua lumina. Drept pentru care, reclamand un amendament - de a fi puse sub controlul Consiliului cheltuielile initiativei - votara in unanimitate Programul "Fiii satului Vintileasa".