Milioanele de euro cheltuite pentru organizarea referendumului din 29 iulie reprezinta paguba cea mai mica a acestei aventuri politice din care toata lumea pierde. Chiar si pentru Traian Basescu, intoarcerea la Cotroceni are gustul amar al umilintei. Urnele au confirmat ceea ce sondajele sugerau de mult. Criza de popularitate a presedintelui-jucator s-a transformat acum intr-o grava problema de legitimitate. Niciun efort propagandistic nu poate ascunde faptul ca aproape 90 la suta din cetatenii care s-au prezentat la vot s-au pronuntat in favoarea demiterii.
Pentru USL, infrangerea este, insa, si mai dureroasa. Adversarii lui Traian Basescu s-au dovedit incapabili sa castige o partida in care aveau aproape toate atu-urile. Si-au jucat cartile atat de prost, incat au transformat o victorie sigura intr-o ratare monumentala. Si-au irosit aiurea glontul de argint, tragandu-l bezmetic si prematur. In lipsa unor circumstante cu adevarat exceptionale, o noua tentativa de demitere a presedintelui ar deveni deja ridicola. In loc sa-l scoata din scena pe Traian Basescu, USL a reusit sa-l intareasca. Daca nu in fata electoratului, macar in priza asupra activului portocaliu. Mitul invincibilitatii lui Zeus a fost resuscitat, in ceasul al douasprezecelea. Intr-o tara in care oportunismul este fenomen endemic, o asemenea perceptie reprezinta o foarte importanta parghie de putere. Dupa cum orice iz de slabiciune si esec poate declansa repozitionari surprinzatoare. Mai ales intr-un an electoral.
In plan extern, Romania a suferit o grava pierdere de imagine. Numerele de hocus-pocus cu regulile jocului democratic au provocat consternare in cancelariile occidentale. Realitatea politica romaneasca este cu siguranta greu de inteles pentru observatorii obisnuiti sa pretuiasca rigoarea si consecventa. Nu e de mirare ca au aparut si luari de pozitie lipsite de intelepciune. Nu fiindca n-ar fi fost, formal, corecte, ci pentru ca ignorau complexitatea unor probleme cu radacini mult mai vechi. Dar, mai ales, fiindca autorii lor nu au luat in calcul disponibilitatea politicienilor damboviteni de a folosi orice tip de munitie pentru a-si atinge scopurile imediate. Asa se face ca administratia americana si institutiile europene au fost folosite ba drept bau-bau pentru electoratul satul de Basescu, ba drept acar Paun pentru impotenta adversarilor acestuia. Imaginea romanilor despre democratiile occidentale ma ingrijoreaza, in acest moment, mai mult decat cea a vesticilor despre Romania. Pentru ca frustrarea unei natiuni batjocorite de proprii conducatori poate usor rabufni in supape conspirationist-nationaliste. Prabusirea visului european - singurul reper constant al evolutiei noastre postdecembriste – risca sa fie pierderea cea mai grava a referendumului din iulie.