Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe agenda Guvernului se afla un act normativ care are in vedere suprataxarea profiturilor exorbitante, obtinute prin practicarea unor preturi nejustificat de mari, de catre companiile petroliere ce opereaza in Romania. An de an, acestea au realizat, chiar in plina criza economica, profituri uriase (chiar in trimestrul I/2012, OMV Petrom a obtinut un profit de peste 400 milioane de euro, cu 65% mai mult decat in termestrul I al anului trecut). Nu doar aceasta companie, ci si altele au marit constant pretul carburantilor, chiar si atunci cand costul barilului de petrol scadea, ceea ce s-a repercutat sever asupra nivelului de trai al romanilor, a evolutiei economiei nationale.
Avem unul din cele mai proaste raporturi pret/putere de cumparare din lume.
Sunt ani de zile decand, ca si alti comentatori, am adus in atentia guvernelor succesive practica din multe tari, inclusiv din UE, care au pus companiile nesatule in fata alternativei "Robin Hood": ori isi tempereaza aviditatea, ori ii sunt impozitate supraprofiturile cu 80-90%, astfel incat castigurile nefundamentate pe costurile de exploatare si desfacere sa se reintoarca in finantele tarii ale carei resurse sunt stoarse. Nici un guvern, pana acum, n-a miscat - de ce oare? - nici un deget, iar secatuirea resurselor a continuat fara folos pentru economia nationala si sub umbrela unor redevente ridicol de mici, 3-4%, in timp ce in alte tari trec de 40-50%.
Este de aplaudat si de sustinut iesirea din acest profund pagubitor imobilism pe care si-o asuma cabinetul Ponta. Chiar daca va intampina o rezistenta feroce nu doar din partea companiilor vizate, beneficiare pana acum ale unor contracte incredibil de generoase, ci si din partea unor politicieni de varf. Chiar daca destul de tarziu, masura va fi de natura sa alimenteze corect Bugetul de stat. Lucrurile nu trebuie insa sa se opreasca aici. De aceeasi urgenta trebuie sa aiba parte si revizuirea cuantumului redeventelor pe care le platesc companiile straine pentru exploatarea si a altor resurse (gaze, metale rare si pretioase, ape minerale), activitate din care statului roman ii revin sume derizorii. Sa o spunem de-a dreptul, contractele nu sunt oneroase pentru ca, asemenea unor sefi de trib africani din secolul 19, guvernantii respectivi au fost nepriceputi si au cedat terenuri si zacaminte contra unor zanganele. Ci pentru ca apoi propria lor avere a sporit nemasurat.
Chestiunea e stringenta. Asupra Guvernului se exercita presiuni atat din exterior (FMI, in primul rand), dar si din interior (vezi lobby-ul dubios facut de presedintele Basescu), spre a se incheia grabnic, chiar daca piata e nefavorabila, contracte de privatizare a unor ultime, dar importante resurse ale tarii. Sigur ca sloganul "Nu ne vindem tara" e primitiv. Problema care se pune insa e cu cat, cum si cui vindem sau concesionam. Si daca acum e momentul. Daca e oportun sa renuntam cam la tot ce inseamna resurse si rezerve strategice. Cu luciditate si cu raspundere fata de viitorul tarii, Cabinetul trebuie sa reziste oricaror influente neavenite si pagubitoare. Administrarea tarii se va face, dadea asigurari Victor Ponta, la Palatul Victoria. Nu la Cotroceni, nu la Washington. Este de asteptat insa indeplinirea pas cu pas a acestor asigurari.
