Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Datele statistice privind PIB-ul vin târziu. Şi vin încet. Aşa a fost mereu, de când se calculează acest indicator, şi aşa se petrec lucrurile pretutindeni. Din această cauză, factorii de decizie cad deseori în capcane. În toamna lui 2008, în America, autorităţile au făcut predicţii potrivit cărora, în Statele Unite, va continua creşterea economică plus. Când au venit însă datele, peste câteva luni, s-a văzut că recesiunea lovise SUA încă din timpul verii şi ameninţa să se agraveze.
Nici la noi nu e altfel. Pentru PIB-ul realizat în trimestrul I/2014, bunăoară, INS a emis un prim comunicat abia la 15 mai – „Estimări semnal”; la 4 iunie, va urma comunicatul „Date provizorii 1” iar la 2 iulie „Date provizorii 2”. Iar la toamnă vom afla datele definitive.
Joia trecută, Institutul Naţional de Statistică a transmis primul comunicat: „Estimări – semnal”. Cuprinzând două cifre şi nimic mai mult. Am aflat că PIB-ul, în primul trimestru, a crescut cu 0,1 la sută faţă de trimestrul precedent – al patrulea din 2013; şi cu 3,8 la sută faţă de primul trimestru din 2013. Unii comentatori, care au analizat aceste date, s-au trezit în faţa unei dileme: care dintre cele două cifre e cea concludentă?
Desigur, ambele sunt concludente. Creşterea de 0,1 la sută exprimă dinamica pe orizontală: mişcarea economiei de la un trimestru la altul. Practic, de la trimestrul IV din anul trecut (care a avut creşterea cea mai mare din 2013, de peste 5 la sută, cu un PIB făcut în condiţiile sfârşitului de an, cu plusuri obţinute din febra cumpărăturilor, din milioanele de cozonaci de Crăciun şi de Anul Nou, din cheltuielile ocazionate de petrecerile de revelion şi de staţiunile pline de turişti) la trimestrul I din acest an, perioadă în care consumul de obicei nu dă în clocot. Dar decisivă, pentru PIB-ul anual, este mişcarea pe verticală: creşterea de 3,8 la sută în trimestrul I din acest an faţă de trimestrul I din anul trecut.
Un PIB cu adevărat sănătos, un PIB sustenabil, îl vom avea însă numai în măsura în care i se va da o şansă bunăstării. Miza fiind, desigur, un echilibru firesc între ce consumă şi ce produce societatea. Nu ne vor fi însă de folos orice fel de consum şi orice fel de producţie. Cerinţa vremii este atingerea unor niveluri calitative dintre cele mai înalte, imposibil de ajuns la ele înainte de a fi reînnoite structurile economice, organizarea muncii şi sistemul intereselor. Şi, mai cu seamă, înainte de a fi stimulat un alt climat economic, competiţional, care să grăbească restructurările.
Important este să ne intre bine în cap, tuturor, că România nu are o altă cale ca să obţină, în condiţii optime, o producţie performantă de bunuri şi de servicii. O producţie care să impulsioneze atât veniturile, cât şi un consum sănătos al economiei, al administraţiei publice şi, nu în ultimul rând, poate chiar în primul rând, al populaţiei. Pentru că numai aşa vom putea obţine un spor calitativ al PIB-ului. Şi numai un astfel de spor, calitativ, va aduce şi bunăstare.
