Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe marele stadion politic al României au rămas doi sportivi. Ei alergau unul împotriva celuilalt, fiecare dorind victoria. De când suspendatul din Deal a abolit concursurile, dovedite toxice şi neconstituţionale (cum să-l declari mai bun pe cel care a atins primul linia de sosire, când poţi să-ţi asumi câştigătorul desemnându-l la start!), cei doi nu mai aleargă unul împotriva celuilalt. Ei alergă ducându-şi fiecare, amical, concurentul în braţe. Când Băsescu aleargă cu Ponta în braţe, când Ponta asudă spre finish cu Băsescu strâns maternal la piept. Dacă te uiţi de la distanţă nu-i mai deosebeşti, fiecare putând fi luat drept celălalt. În rest, stadionul politic, în jurul căruia se află un alt mare stadion de gură cască, e gol. Gol, gol, gol. Pustiu. În stadionul popular, cel al muritorilor de rând, mă găsesc şi eu, cu bilet plătit şi certificat de naştere. Aici ne agităm, ne dăm de ceasul morţii, mulţi strigăm “Trădare!” şi, ca şi până acum, “Jos Băsescu!”. Destui strigă chiar “Jos Ponta!”, ceea ce părea încredibil mai ieri. E, pesemne, din motive de distanţă, cei doi putând fi luaţi uşor, cum spuneam, unul drept celălalt. De ce nu se aude însă vocea Parlamentului? Cu stranii şi tonice apariţii, din când în când, se face văzut domnul Zgonea care aminteşte mai întâi apăsat funcţia sa – preşedinte al Camerei Deputaţilor, spre a nu fi confundat cu altcineva şi apoi îşi extinde sfera colegialităţii. A fost coleg cu Mihai Viteazul, nu ştim dacă la liceul cu acelaşi nume sau pe Câmpia Turzii, unde domnitorul a fost scurtat de cap, probabil, şi fratele contemporan, după cum se arată. Acum e coleg cu Băsescu. A spus-o mândru şi a repetat-o. Colegialitatea e atât de adâncă încât colegul Băsescu retrimite ca făcute incorect, cu greşeli de gramatică constituţională, tot ce expediază la Cotroceni domnul Zgonea, ceea ce unii interpretează drept bătaie de joc la adresa Parlamentului. Ce e cert e că în Deal, arendaşul nu citeşte nimic, aşa cum n-a citit nimic nici pe ţărm, nici pe corabie. Și atunci cum de respinge una după alta productele minţii colective ale Parlamentului? Uite-aşa, de-al dracului! Să arate cine e mai tare. Până acum, arendaşul din Deal arătase că e mai tare ca poporul. N-are cum să nu fie mai tare decât Parlamentul, biet şi jalnic produs al votului popular!
Nu ştiu ce ar trebui să facă Parlamentul pentru a se arăta, pentru a dovedi că nu s-a pierdut în păpuşoi! Ceva, simt eu, ar trebui totuşi să facă. Fratele meu a produs o caricatură care arată faimoasele lui băbuţe răstindu-se la unii. “Măi, useliştilor, zic ele, voi v-aţi luat ţara înapoi, dar aţi luat-o cu Băsescu în ea!” Mă aşteptam ca marea victorie electorală a USL, care înghesuie într-un Parlament uriaş, 70 la sută din ocupanţii de scaune, să-şi arate muşchii. Aş! Unul Ghişe, care umbla cu o mie de inşi după el în jurul Cotrocenilor, seară de seară, strigând să iasă afară uzurpatorul, se mai aude doar la televizor, fiindcă în marea adunare de făcători de legi, colegii (au, “colegii”, groaznic cuvânt!) nu-l aud, nu-l bagă în seamă. Să fi dispărut, să se fi pierdut Parlamentul României? Încet, încet, cu şi fără zgomot, cei doi asociaţi politici (nu, nu-i vorba de Ponta şi Antonescu, aşa cum s-ar fi cuvenit) refac băsismul în datele lui esenţiale. Și au luat-o de la procurori. Păi cum să consolidezi o democraţie fără procurori şi, mai ales, fără aceiaşi procurori? Mai ales că n-au apucat să ne închidă pe ăi de votarăm. Sunt de instrumentat 7,4 milioane de cazuri, grave toate. E de scris, e de respectat litera procedurilor. Că doar nu ne-o băga pe toţi ca pe Năstase, pe bază de bănuieli şi alea indirecte?
Cică deunăzi a dat semnal şi Marele Licurici, relaxat după o nouă felaţie. E bine, cică. A fost bine. A fost fiindcă bagaboantele bătrâne şi-au tras asociate tinere.
