x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Pilip, în lacrimi pe şoldărul lui Popeye

Pilip, în lacrimi pe şoldărul lui Popeye

de Razvan Barbulescu    |    13 Aug 2012   •   16:43

Pus la patru ace, Base si-a inceput ziua de munca fata in fata cu trimisul Licuriciului, venit sa-i evalueze demnitatea, glicemia, coerenta si mersul pe linia dreapta in fata organului. Dar mai ales sa-i constate integritatea sentimentelor prosupt. Desi au trecut ani buni de la debutul principiului de fidelitate, pilda basista e inca vie: "mai bine sugi de la unul mare, decat de la multi si marunti'. Chestiunea tinea de onoare si de frecventa.

Philip Gordon a aterizat in Comanita imbibat de democratie ca Doru Braia dupa revolutie: "Ne pasa de democratia din Romania', a declarat americanul, apoi l-a incins Base la vorbe si hahaieli, sa-i verifice pregatirea, sa-i toarne sa vada cat poate duce omul lui Hillary. Nu de cuburi de gheata e vorba, cum ati crede, ci de ceea ce inseamna democratia pe Dambovita fara el. A dat din el ca nevorbitul. Lovitura de stat i-a luat piscina din Dante, telefonul special, l-a lasat in doua tricouri amarate, multi habar n-au ca mai exista, iar Monica e la capatul puterilor. Si-l doooaaaare cumpliiiiit de Roooomaniiiia. I-au dat lacrimile. Gordon nu se astepta la atata sinceritate. Americanii, stiti, sunt beton. Ei bine, dupa cinci minute, Gordon plangea pe soldarul lui Base. La plecare, Popeye a notat in jurnal personal, dupa Petrica si Stolo: "...lacrimi si cu fraierul de Pilip'.

Miscat, Gordon a sters-o la Crin. Vazand Cotroceniul, americanul a facut ochii mari. Abia atunci a realizat dimensiunile loviturii de stat, a presiunilor politice contra institutiilor importante si esecul democratiei.

Pentru a comensura exact dezastrul, Philip a simtit nevoia sa pipaie si societatea civila aferenta gardului din Comanita. Cum nu poate fi masurata bucuria din coada unui caine cand ii vine stapanul acasa, la fel de imposibila a fost evaluarea fericirii din ochii lui Neamtu, ai lui Tru, Cotoi, MRU.... Bucuria a prins-o pe EBA la calculator, dibuia acordul dintre un subiect cu altul si se intreba cum ma-sa au patruns uselistii de i-a disparut predicatul. Festival a fost in sanul societatii civile. Civile, in sensul ca nu li se vedeau epoletii.

In timpul asta, subalternii Laurei Codruta erau la pamant. Extenuati, nu mai percepeau frumusetea vietii de procuror. Numarau pentru a treia oara populatia Romaniei, ziceai ca sapasera la canal.

Daca la referendum iesea Basescu, nimic din toate astea nu se intampla. Toate astea se intampla pentru ca sapte milioane si jumatate de tampiti sa uite de referendum.

×