x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Pilule, talente, fiori

Pilule, talente, fiori

de Andrei Bacalu    |    28 Iul 2005   •   00:00
Pilule, talente, fiori

Va trec fiorii? Pe mine da, dar nu de groaza unui viitor distopic, ci dintr-un soi de egoism nostalgic.

Cuvantul pilula este omniprezent, ajungand sa fie, fara vreun calificativ, inteles drept anticonceptional, iar acompaniat de termeni explicativi, sa acopere o gama cat se poate de larga a utilizarilor permise, controlate sau discutabile. Pe vremuri, pilula aparea in fictiune mai ales cu functia de aliment concentrat - una dintre prozele lui Stephen Leacock, remarcabil umorist canadian (cu tendinte spre absurd), descrie o cina de familie (Craciun in anul 2002 pe vremea lui era inca foarte departe in viitor) la care mezinul profita de neatentia adultilor, inhata pilula care contine sase cine concentrate si o inghite. Bietul prunc explodeaza, parintii ii recupereaza capul dintr-un colt al camerei si vad pe fata lui surasul fericit al unui copil care a infulecat sase mese sarbatoresti. aPilula capata in zilele noastre un rol nou, pe langa cel terapeutic sau recreational, cel de imbunatatire a performantelor, si nu numai in sport (unde, cum zicea un distins ziarist, Jocurile Olimpice au tendinta de a se transforma in Olimpiade de Chimie). Dr. Anjan Chatterjee, neurolog la Universitatea Pennsylvania, ne propune un scenariu care poate provoca fiori. aUn om cu munca de raspundere (asa se spunea pe vremea mea, astazi se numeste manager), care lucreaza 80-100 de ore pe saptamana, proaspat divortat (ca tot nu prea da pe acasa), nu se simte in plina forma. Va primi un antidepresant din noua generatie (Prozac, Paxil), in putina vreme va functiona din nou la capacitatea integrala, va face impresie buna si va fi avansat (intr-o lume ideala).

Fiica lui, afectata de divortul parintilor, are probleme de comunicare, putin Adderal o va ajuta sa-si depaseasca anxietatile.

Fiul, atlet amator, semifondist onorabil, va fi tratat cu Viagra (desi disfunctia erectila este o raritate la adolescentii de sex masculin), care va creste capacitatea de a absorbi oxigenul plamanilor sai si ii va asigura competitivitatea.

Revenind la manager, care vrea sa obtina un contract in- tr-o tara exotica, el va lua cate 10 mg de dextroamfetamina inainte de lectiile, sa zicem, de Swahili, va face din nou impresie buna (dupa ce a dormit in avion ajutat de o pastila de Ambien si s-a trezit cu una de Modafinil), va capata contractul si se va intoarce victorios.

Vi se pare exagerat? Nu, scenariul doctorului Chatterjee este cat se poate de plauzibil. Medicamente folosite de bolnavii de inima, betablockers, care au si darul de a combate tremuratul normal al mainilor, sunt consumate de muzicieni si de sportivi (tir, golf) profesionisti. Si daca ar fi sa alegeti intre un neurochirurg netratat sau unul ajutat de betablockere, pe care l-ati prefera?

Se spune ca pilotii de cursa lunga folosesc medicamente din misterioasa grupa a inhibitorilor de colinesteraza (indicate in unele demente si in boala lui Parkinson), care ar imbunatati capacitatea de a executa manevre complexe. Cu ce companie aeriana aveti de gand sa zburati, cea cu piloti "naturali" sau cea cu utilizatorii de pilule?

Intrebati daca le-ar da copiilor pilule care sa-i ajute sa invete sa cante la pian, 50% dintre parinti au spus ca nu ar fi corect. Ceilalti 50% au raspuns ca sunt de acord cu folosirea medicamentelor cu pricina, deocamdata ipotetice. Exista specialisti (neurologi, psihiatri, farmacologi) care sunt convinsi ca va exista in curand un nou tip de "sala", nu cea unde ocupatia utilizatorului este sa "traga de fiare" (oh, visul abdomenului cu patratele!), ci una in care vom consuma, sub stricta supraveghere medicala, pilule care sa ne imbunatateasca performantele creierului si chiar ale corpului.

Va trec fiorii? Pe mine da, dar nu de groaza unui viitor distopic, ci dintr-un soi de egoism nostalgic. Unde erau toate aceste pilule-minune, inlocuitoare de talent si de munca grea, pe vremea cand eram eu elev in clasa a patra si incercam, fara succes, sa invat sa cant la vioara? Mi-au trebuit ani si ani intregi ca sa ajung la concluzia ca sunt, fara umbra de indoiala, cel mai netalentat violonist (vorba sa fie) din istoria muzicii. Am renuntat la incercarea de a-i concura pe marii virtuozi (cei care interpreteaza capricii de Paganini mai usor decat faceam eu game) in ziua in care un vecin, violonist la Filarmonica, a intrat la noi in casa si mi-a cerut voie, foarte politicos, sa-mi acordeze vioara. Ajunsese la limita rabdarii.

Iar alimentele concentrate sunt cel putin dubioase, daca nu, pur si simplu, infecte!
×
Subiecte în articol: editorial