A trecut puţin de când din intervenţiile publice ale lui Victor Ponta aproape că nu lipseau vituperarea Codruţei Kovesi şi a lui Daniel Morar, păpuşăriţi de către Traian Băsescu. Parchetele - acuza tranşant copreşedintele USL - se transformaseră în măciucă politică destinată spinării adversarilor regimului portocaliu şi, deopotrivă, în perdea de ceaţă, dacă nu în scut, pentru abuzurile şi potlogăriile mahărilor pedelişti. O urgenţă de care depindea esenţialmente restaurarea statului de drept, afima Ponta, o constituia înlăturarea celor doi de la cârma parchetelor şi readucearea procurorilor pe un făgaş exclusiv profesional. Un demers corect şi necesar - care răspundea şi comandamentului străzii: "Jos PDL, jos Băsescu!" - dar de care, pe zi ce trece, se cam alege praful. Tot mai agresiv şi mai pe mirişte, fără însă să i se dea replica tranşantă cuvenită, Băsescu a atacat şi atacă pe toate căile Guvernul, iar pe premier îl ridiculizează, îl carotează şi-l pune în situaţii imposibile cu orice prilej.
Straniu, însă Victor Ponta are un comportament, cum îl numea prezidentul, de pisic în raporturile cu Cotroceniul, având mâinile legate de aberantul acord de coabitare. Pe care Băsescu l-a folosit drept foarfece, tăindu-i geruţele şi lăsându-l mereu pe tuşă. Ponta aproape că pare a călca pe urmele lui Boc, acceptând una după alta hachiţele şi pretenţiile lui Băsescu. Care nu sunt subsumate vreunui interes naţional, ci efectiv şi exclusiv interesului său personal şi al camarilei sale. Aici, în această zonă, se circumscrie şi gafa de mari proporţii şi absolut nejustificată pe care Ponta e gata-gata să o facă, admiţând (ba chiar, potrivit procedurii, ca intermiar la Justiţie, propunând-o, la pretenţia lui Băsescu) ca şefă la DNA pe Codruţa Kovesi. Asta, după ce deja făcuse o enormă concesie acceptând trimiterea acestei doamne extrem de obediente faţă de Cotroceni ca înalt reprezentant la Bruxelles, unde, împreună cu Monica Macovei, să facă potecă şopârlelor către MCV. Aducerea ei în fruntea DNA nu poate fi susţinută decât prin încă o îngenunchere în faţa lui Băsescu.
Victor Ponta, strâns cu uşa de la Antena 3 de către Dana Grecu, a aruncat o explicaţie anapoda. Chipurile, ar fi preţul pentru stabilitate şi , mai ales, s-ar înscrie în "cedarea de suveranitate" în favoarea Comisiei Europene, care ar susţine-o, ar impune-o pe Kovesi. Inexact şi grav. Cedarea de suveranitate e un concept care vizează politicile economice, bugetare, fiscale, nicidecum numirile în funcţii naţionale ale anumitor demnitari. Aşa ceva se petrece doar într-o colonie, sau într-un protectorat. E, într-adevăr, o cedare, dar e o cedare în faţa numai şi numai a lui Băsescu. Care - i se apropie funia mandatului de par - ştie prea bine că o Codruţa Kovesi (căreia i-a dat un al doilea mandat chiar în pofida avizului negativ al CSM, la vremea respectivă) îi e pe veci obligată şi supusă. O vedeţi, ca şefă a DNA, punând umărul la accelerarea dosarului Flota sau la redeschiderea afacerii Măhăileanu? O vedeţi cerându-le procurorilor să facă ore suplimentare, spre a urni plângerile prin care Guvernul şi Curtea de Conturi acuză guvernarea pedelistă de jafuri inimaginabile? Sau numirea ei e parte dintr-un troc prin care procurorii să se facă, de ochii lumii, că lucrează, dar lungind ani şi ani anchetele, fără să clintească un fir de pe capul "corupţilor lui Băsescu", aşa cum, nu de mult, îi califica Victor Ponta?
Persistând în a-i face concesii lui Băsescu, premierul nu are decât de pierdut. Băsescu nu va înceta să-şi bată joc de el. Nu va ezita să faulteze în continuare Guvernul. Pe de altă parte, Victor Ponta, cu o agendă prea încărcată, pare să uite că Guvernul nu-i doar al PSD, ci e al USL, iar PNL şi PC nu se îndoaie atât de uşor în faţa unui personaj pentru a cărui debarcare s-au luptat. Ca să rişti şubrezirea unei alianţe aduse la putere de electorat tocmai sub slogan antibăsist e mult prea mult. Indiferent de ce promisiuni otrăvite i-o fi făcut, dacă i-a făcut, Băsescu lui Ponta, premierul copreşedinte al USL şi preşedinte al PSD ar trebui să ştie că nimic nu se volatilizează mai repede decât opţiunile unui electorat care simte că e păcălit.