Plata ministrilor

In opinia mea nu exista argument rezonabil pentru a se practica aceste indemnizatii. Ministrul, ca functionar public de rang foarte inalt, a acceptat demnitatea publica de buna voie.

In opinia mea nu exista argument rezonabil pentru a se practica aceste indemnizatii. Ministrul, ca functionar public de rang foarte inalt, a acceptat demnitatea publica de buna voie. A fi ministru implica onoare si raspundere exceptionale, respect pentru cei pe care ii servesti. Ministrul nu munceste opt sau zece ore pe zi; el este presupus ca in fiecare clipa sa se gandeasca la treburile publice pe care le gestioneaza si sa gaseasca solutiile cele mai bune. Daca el se ocupa la un moment dat de o chestiune A, inseamna ca nu poate acorda atentie directa altei chestiuni B. Prin aceasta vreau sa spun ca atunci cand participa la sedintele comisiilor de privatizare ministrii nu se pot ocupa direct de alte treburi publice care reclama nu mai putina atentie De aceea, explicatia ca ei exercita o activitate suplimentara este ridicola.

S-a folosit rationamentul cum ca ministrii ar fi remunerati considerabil sub cat ar merita; ca prin aceste comisii s-ar gasi o modalitate de a li se suplimenta salariile. Eu nu pot accepta acest argument, din punct de vedere moral si practic. Moral, deoarece ministrii nu au drepturi mai multe decat ceilalti cetateni ai tarii. Dimpotriva, ei sunt presupusi sa fie cei care respecta statul de drept cu sarg exemplar, cei care se ocupa ca interesele cetatenilor sa fie cat mai bine slujite - mai ales prin exemplu propriu. Dar ce pilda proprie se poate da prin indemnizatii suplimentare? Nu subestimez treaba buna pe care unii ministrii au facut-o in comisii de privatizare. Dar ramai stupefiat cand unul dintre ei declara cu nonsalanta ca merita chiar mai mult pentru prestatia dintr-o comisie de privatizare. Sa intelegem ca in activitatea "obisnuita", de la minister, isi regleaza efortul in raport cu salariul "obisnuit" insuficient pe care il primeste? Aceasta declaratie comporta in sine o mare problema morala daca avem in vedere ca multi cetateni ai tarii pot argumenta ca primesc salarii nu pe masura muncii lor. Si ei au dreptate intrucat nivelul mediu de salarizare in Romania este determinat de productivitatea medie din economia romaneasca. Pe ei cine ii introduce in comisii de privatizare sau alte comisii? Pentru treaba buna dintr-o comisie de privatizare un ministru are dreptul, eventual, la o distinctie, la felicitari!

Eram ministru si am avut un mare disconfort vazand ca demnitarii din MFP primesc sporuri mari la salariu. Mi s-a replicat ca aceasta era practica in minister intrucat este modalitatea de a stimula functionarul public pentru a colecta mai bine taxe si impozite. Mi-am zis, poate ca altfel nu se poate pana la un anume nivel. Dar nu inteleg de ce aceasta practica priveste demnitarii… Oare cum se simte un ministru, un secretar de stat, fata de un coleg, care intamplator nu face parte din nici o "comisie" si care nu are "privilegiul" de a conduce activitatea de strangere de taxe si impozite.

Dupa logica, pe care eu o consider stramba (a suplimentarii veniturilor publice ale unui ministru) tuturor demnitarilor din Romania trebuie sa li se gaseasca, obligatoriu, modalitati de a castiga mai mult ban public; ma refer aici la parlamentari si ceilalti demnitari de rang inalt. Si daca asa ar sta lucrurile, parlamentarii ar avea toate motivele sa fie suparati pe componenta comisiilor de privatizare. Nu mai amintesc de argumentul ca astfel am evita ca demnitarii sa primeasca "spaga". Dar daca ajungem sa invocam asemenea motive este ca si cum admitem ca in Romania nu pot fi gasiti oameni cinstiti, dispusi sa slujeasca interesul public la salariul pe care il poate acorda tara in conditiile date. Cand vom termina cu privatizarile posibile ce se va face? Vom inventa unele? Cat priveste aspectul de confidentialitate si el este ridicol: prin mainile unui ministru pot trece zilnic date de importanta nationala confidentiale. Oare acestea sunt mai putin de protejat decat cele izvorate din activitatea unei comisii de privatizare?

Ca sa nu mai lungesc acest narativ, practica indemnizatiilor suplimentare pentru ministri o consider incorecta. Iar reactia unor lideri de partid, desi tardiva, este binevenita.