PNL a furat startul!

Oricît ar părea de ciudat, scandalul Orban n-a dăunat imaginii partidului.

Duminică, 22 iunie 2008, Delegaţia Permanentă a PNL a validat deciziile Biroului Permanent privind măsurile de luat în perspectiva scrutinului parlamentar din această toamnă. Printre aceste măsuri se numără şi dizolvarea Comitetului de Conducere a PNL Bucureşti şi înlocuirea lui cu o conducere interimară, alcătuită din Călin Popescu Tăriceanu, Eugen Nicolăescu şi Marin Petrache.

Liderul filialei Bucureşti a PNL a fost Ludovic Orban. Cu vreo cîteva zile mai înainte, Călin Popescu Tăriceanu îi ceruse lui Ludovic Orban demisia din fruntea Organizaţiei de Bucureşti pentru rezultatul catastrofal obţinut nu de candidatul Ludovic Orban la Primărie, ci de Organizaţia de Bucureşti la votul politic pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti: doar 10,4%, în timp ce PNL a obţinut, la nivel de ţară, aproape 20%. Cum Ludovic Orban a refuzat şi, mai ales, cum ştiri şi zvonuri dau drept sigur un conflict mai vechi între Călin Popescu Tăriceanu şi Ludovic Orban, reacţiile presei, ziarelor şi televiziunilor s-au concentrat aproape exclusiv pe scoaterea lui Ludovic Orban de la şefia Organizaţiei de Bucureşti.

Din acest punct de vedere, pe lîngă jelirea lui Ludovic Orban, fie prostească, fie tendenţioasă, de către presa cotrocenistă, s-a manifestat şi o reacţie ce merită un pic de atenţie, pentru că ea dă curs unei sincerităţi oneste: Exprimarea nedumeririi că tocmai PNL, autorul unui impresionant succes la locale, îşi minimalizează acest succes prin sancţionarea lui Ludovic Orban, în loc să cultive propagandistic eşecul înregistrat de adversarul numit PD-L. Această reacţie îşi are punctul de plecare în raportarea la prestaţia celorlalte partide după locale. Toate au pus accentul pe succesul înregistrat.

Absenţa unor măsuri severe (cazul PSD) sau, ca în cazul PD-L, poleirea lor cu trîmbiţarea victoriei îşi are explicaţia într-o iluzie: aceea că suprasolicitarea succesului la locale ar da un semnal pozitiv pentru parlamentare. Nimic mai greşit decît aceasta. Clamarea victoriei are un dublu efect negativ:
1) Face organizaţiile cu procentaj sub media partidului să se culce pe o ureche, iar cele cu procentaj peste să se demobilizeze;
2) Electoratul percepe prost mulţumirea de sine, vecină cu aroganţa.
PNL a fost singurul partid care a priceput nevoia unui puternic semnal de nemulţumire de sine.

Acest semnal nu putea fi dat, ca în cazul PD-L, prin măsuri  severe, dar fără impact mediatic. De aceea, s-ar putea bănui că grupul lui Călin Popescu Tăriceanu a optat special pentru un scandal în jurul lui Ludovic Orban. Sancţionîndu-l absolut corect pe un lider de talia lui Ludovic Orban, Delegaţia Permanentă a dat semnalul că PNL nu ţine cont de vizibilitatea unei personalităţi cînd vine vorba despre sancţionarea eşecurilor. Oricît ar părea de ciudat, scandalul Orban n-a dăunat imaginii partidului. El a întărit imaginea de partid care nu se culcă pe lauri, care priveşte cu maximă seriozitate alegerile parlamentare. În plus, imaginea de partid care, în situaţii excepţionale, se subordonează prompt preşedintelui a fost un semnal bun pentru electorat.

Concentrarea pe cazul Orban, tratat de presa noastră într-o manieră de telenovelă amestecată cu manele, a împins în plan secund adevărurile momentului de duminică. Nu au fost sesizate şi alte măsuri luate de Delegaţia Permanentă pentru scrutinul parlamentar: stabilirea echipei de campanie, coordonată de Bodgan Olteanu şi de Dan Motreanu, decizia ca PNL să meargă singur la parlamentare, cerinţa ca organizaţiile judeţene să trimită la Bucureşti, pînă la 30 ianuarie 2008, propunerile de candidaţi pentru uninominale, preluarea de către însuşi şeful PNL a conducerii organizaţiei de Bucureşti, restructurarea organizaţiilor cu procentaje sub 15%.

Preocupaţi de concentrarea pe telenovela Orban (din prostie sau din activist cotrocenist), ziarelor şi televiziunilor le-a scăpat esenţialul: PNL e primul partid care, considerînd scrutinul pentru locale ca fiind deja Istorie, s-a pregătit pentru marea confruntare din toamnă. Sîntem tare curioşi să ştim dacă formaţiunile adversare, PSD şi PD-L, s-au lăsat trase pe sfoară de abordarea telenovelistică de către presă a momentului de duminică şi n-au observat că PNL a intrat deja în campania pentru parlamentare. Furînd startul!