Ca bun caracalean și romănățean, am încercat să arăt că nu este vorba decât de niște răutăcioase scorneli,așa cum este și cazul celei despre carul cu proști care s-ar fi rupt tot aici, la Caracal. De data asta,însă, oricât de mult aș dori, nu am cum să îi contrazic pe cei care discută în termeni foarte apăsați despre incendiul care, de 24 de ore încheiate, a prefăcut în scrum aproximativ jumătate din probele pe care Poliția Capitalei le-a confiscat și le-a depozitat în subsolul unei clădiri din sectorul VI. Clădire a unei alte instituții de stat, ANAF, unde Poliția Capitalei a închiriat un spațiu anume destinat depozitării în condiții de maximă siguranță a probelor. Probe, de fapt corpuri delicte, de care este vitală nevoie în investigarea unor dosare aflate în lucru sau care au fost finalizate și acum sunt judecate în instanță. Iar, pentru ca să avem o imagine cât mai exactă a situației, adaug că incendiul a făcut scrum până și registrul în care erau inventariate aceste probe. Așa încât nici nu mai îndrăznesc să mă gândesc ce soartă vor avea aceste dosare aflate încă în cercetare ca și cele în curs de judecare.
Pe bună dreptate, prima întrebare pe care și-o pune orice om cu scaun la cap sună așa: cum a fost posibil ca un eveniment de o asemenea gravitate să se producă la o locație în care Poliția Capitalei României depozitează probe de o capitală importanță? De aici, decurgând și întrebarea cheie: este vorba numai despre o crasă neglijență sau, mai rău, despre un plan premeditat și înfăptuit de către un grup de persoane direct interesate ca asemenea probe să dispară definitiv și fără nici o posibilitate de a fi recuperate sau reconstituite?
Ar mai putea urma și întrebarea dacă incendiul s-a declanșat ca urmare a neglijenței unor persoane dintre cei însărcinați și plătiți să asigure paza clădirii, dacă nu chiar cu complicitatea unor persoane aparținătoare corpului polițiștilor? Dar, pentru că nu sunt adeptul scenaritei, mai alea în asemenea situații, refuz să fac așa ceva. În schimb cred că acest incendiu este punctul culminant al unui lung șir de nereguli din activitatea Poliției Române! Nereguli despre care, ani la rând, presa independentă și profesionistă a discutat cu probele pe masă și a atras foarte serios atenția asupra consecințelor lor. Dar, în conformitate cu nenorocita tactică a batistei pe țambal, cei direct datori să răspundă punctual și la obiect și, în primul rând, să ia măsuri categorice și eficiente, au preferat să vâre gunoiul sub preș și să defileze sub faldurile suficienței instituționalizate. De aici decurgând și caracterul ciclic al unor asemenea evenimente. De exemplu, așa după cum a demonstrat Carmina Pricopie astăzi, la Antena 3 CNN, nu este pentru prima oară când izbucnesc incendii la sedii ale Poliției din țară- de exemplu în județul Galați și în județul Olt-, fără, însă, ca opinia publică să fie informată în ce împrejurări s-au produs acestea, cu atât mai puțin, despre cine ar fi făptașii. Carmina Pricopie, foarte bine documentata noastră colegă de breaslă, revenind, la emisiunea moderată de către Radu Tudor, tot la Antena 3 CNN, cu noi precizări și dovezi care ne conving cât de gravă este situația și că, de data aceasta, discuția nu mai poate rămâne în coadă de pește.
Poate că, la o primă vedere, am înclina să acceptăm ipoteza că și în cazul de față avem de a face cu o excepție de la regulă și că nu este vorba decât de un accident, de un fapt izolat. Dar numai la o primă vedere, pentru că, așa cum o dovedesc analizele jurnaliștilor, atât în cazul lui Vlad Pascu, șoferul drogat care a ucis doi oameni și a accidentat grav pe alți câțiva la ieșirea din localitatea 2 mai, față de care polițiștii aflați pe traseu au manifestat o inadmisibilă toleranță, cât și al celuilalt tânăr drogat care a murit în spital după relele tratamente aplicate de polițiști, este vorba despre niște practici de durată încetățenite în activitatea unor persoane cu atribuții în structurile de conducere, respectiv în cele de execuție ale Poliției Române. Persoane pe care cu un apelativ devenit mieros clișeu îi numim ,,oamenii legii’’. Practici pe care, după cum era și de așteptat, măsurile pe care șefii în exercițiu ai Poliției Române le-au luat mai mult de ochii lumii, nu au cum să le stopeze, dar încă să le eradicheze.
Iată de ce cred că este momentul ca această prelungită stare de lucruri din sistemul instituțional denumit Poliția Română să facă obiectul unei analize aplicate. Analiză căreia să îi urmeze un set de măsuri radicale, categorice. Sincer să fiu, eram înclinat să scriu că această analiză trebuie să se efectueze, cu maximă celeritate, în cadrul CSAT, dar dacă îmi amintesc că mai e nițel și se face luna de când președintele Klaus Iohannis- șeful CSAT, dacă nu mă înșel!- a promis că subiectul consumului de droguri se va afla pe agenda consiliului și…promisiune a rămas, prefer să scriu că am o părere dar sunt împotriva ei!
Dar, dacă iau în considerație modul tranșant în care ministrul de interne Cătălin Predoiu abordează subiecte atât de sensibile ce țin de sfera de competență a ministerului său și,direct, a Poliției Române, încep să cred că există, de acum, ceva șanse de a scoate lucrurile din atât de prelungitul lor impas.