Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Daca am inteles bine din interventiile lor publice, pozitia politica a autoritatilor fata de protestele de strada din ultimul timp este ca acestea sunt indrituite in contextul masurilor de austeritate adoptate, dar respectivele masuri erau necesare pentru a aduce economic Romania pe calea echilibrului si stabilitatii.
Teza ajustarilor economice necesare pentru restabilirea echilibrelor este strict corecta. Problema este doar ce fel de ajustari si la ce conduce respectivul gen de ajustari!
Situatia la care se ajunsese in economie in 2008, la capatul unui ciclu de crestere economica de cativa ani, era marcata de dezechilibre masive si reclama fara tagada ajustari severe. Cine nu recunoaste acest lucru este nerealist. Cresterea economica fusese profund nesanatoasa, fiind obtinuta aproape exclusiv pe baza de consum din import finantat din bani externi. Deficitul de cont curent extern ajunsese incendiar. Creditul de consum, promovat de bancile straine din Romania, crease aceasta situatie, ducand la o expansiune neorganica a consumului, care fusese acoperita, in lipsa productiei, din import finantat pe banii bancilor. Asa ceva nu putea dura! Chiar si fara criza din Occident, avea, la un moment dat, sa i se puna punct! Criza din Occident a oprit morisca si chiar bancile straine au sistat finantarea in 2009. Din acest moment, se deschidea o perioada in care morisca creditului trebuia sa se invarta inapoi. Nu numai ca expansiunea creditului de consum trebuia sa inceteze, dar banii care il alimentasera pana atunci trebuiau dati inapoi.
Firesc era ca plata s-o faca, inainte de toate si in principal, cei implicati, respectiv beneficiarii acestor credite si daca, din indiferent ce motive, acestia nu mai erau in stare, nota de plata trebuia sa cada pe umerii promotorilor respectivelor credite (adica bancile), care stiusera la ce se expuneau dand aceste credite chiar si numai cu buletinul si care o facusera nu dezinteresat, ci pentru profituri rapide si lejere. Caci pentru asemenea profituri au dat ele credite de consum, si nu credite de dezvoltare pentru firme si pentru creare de locuri de munca!
Dar, vai, cum sa plateasca ceva bancile in capitalismul contemporan care nu este capitalism, ci colonialism financiar-bancar?! A intervenit FMI si a impus o ajustare care sa scoata tocmai bancile din ecuatie. Si FMI a fost 'asistat' in aceasta operatiune de agentul sau de vanzari in Romania, respectiv BNR, interesata ea insasi sa-si scoata parohia din ecuatie, adica sa evite restructurarile care ii cadeau in responsabilitate. Si atunci a fost inoculata interpretarea FMI pentru a se impune ajustarea de tip FMI: statul este de vina, statul sa plateasca! Statul, adica salariatii, pensionarii, contribuabilii. 'Statul de vina' era o pura porcarie: parca statul facuse importurile halucinante, parca statul daduse creditele cu buletinul! Ca dovada, statul avea la acea data datorii absolut derizorii! Toata ajustarea a fost pusa in carca politicii fiscal-bugetare cu care crearea situatiei nesustenabile aproape n-avea nici o legatura. Statul a fost pus sa se indatoreze masiv pentru aceasta! Cu toate ca nu statul, ci sistemul privat si indeosebi cel bancar strain purtau responsabilitatile. Politicile monetara si valutara, cu care avea legatura in cea mai mare parte situatia nesustenabila, au fost scoase din cauza. A fost gasit dl Boc in capul caruia sa i se sparga tot!
Care este esenta acestui tip de ajustare? A plati statul insemna de fapt sa plateasca salariatii, pensionarii, contribuabilii! Adica au fost pusi sa plateasca cei 90% care erau responsabili in proportie de numai 10% de situatia nesustenabila, pentru a-i proteja pe cei 10% responsabili de 90% de situatia respectiva.
Unde poate duce un asemenea gen de ajustare? Numai si numai spre adancirea injustetii sociale si perpetuarii subdezvoltarii economice. Intr-o economie de consum fara productie, vine inevitabil un moment – si acel moment a venit deja – cand indatorarea nu mai poate fi platita decat din scaderea nivelului de trai. Stabilitatea spre care, dupa cum ni se spune, se indreapta Romania este de fapt stabilitatea mult cantata de dl Isarescu, cea a asfixiei economice, a celui ajuns in nemiscare, stabil pana-n maduva oaselor!
Citește pe Antena3.ro
