Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Iohannis este pompierul piroman!” Această afirmație a senatorului Șerban Nicolae este și, cu siguranță, va rămâne cea mai corectă caracterizare a personajului public pe care în termeni oficiali îl numim președintele Klaus Iohannis. Argumentele necesare și suficiente le avem în cele mai recente ieșiri publice ale domniei sale. Mă refer la anunțul despre retragerea încrederii pentru premierul Viorica Dăncilă și somația ca șefa executivului să își prezinte demisia pe motiv că „nu face față funcției”. Somație pe care, numaidecât, aplaudacii prezidențiali au preluat-o și o susțin cu frenezie. PNL și USL anunțând că se gândesc la o moțiune de cenzură și invocând, între altele, oareșce considerente de ordin diplomatic.
La prima vedere, s-ar putea spune că prezidențiala cătrănire vine din faptul că,azi dimineață, primul ministru,Viorica Dăncilă, nu a dat curs invitației de a veni la raport în Dealul Cotrocenilor spre a-i da raportul augustului ocupant al biroului nr.I despre vizita domniei sale, ca și despre cea a președintelui Camerei Deputaților, Liviu Dragnea în același Israel. Asta, însă, doar la prima vedere. Pentru că, dacă derulăm mai atent filmul evenimentelor înțelegem că, în realitate, domnul Klaus Iohannis nu a făcut decât să apeleze la o diversiune prin care să deturneze atenția opiniei publice de la nenorocita sa zicere de ieri: „cine știe ce înțelegeri secrete face (Liviu Dragnea n.n.)cu evrei”. Truc ieftin pe care constat că l-a și sesizat doamna Gabriela Vrânceanu, grație, bineînțeles, flerului său, nedezmințit, de gazetar.
Pornind de aici, cunoscători temeinici ai regulilor comunicării diplomatice au avertizat asupra foarte gravelor consecințe negative pe care le pot avea nesăbuitele vorbe ale lui Klaus Iohannis. Profesioniști și oameni cu scaun la cap care, din sincera dorință de a evita ca asemenea ziceri fără noimă să se răsfrângă cu efecte greu de prevăzut asupra României, au creditat, în mod public, declarațiile ulterioare prin care președintele Klaus Iohannis își cerea scuze. Mențiune specială aș face, și de această dată, pentru analizele pertinente, echilibrate, convingătoare realizate în mai multe dezbateri difuzate pe canalul Antena 3.
Aceasta este, însă, ceea ce s-a putut face de către partea română, pentru că nu putem avea certitudinea absolută că retractarea lui Klaus Iohannis- inclusiv povestea aia despre „întrebarea retorică”- a convins mediul politic, de afaceri sau diplomatic din Israel sau comunitățile evreiești din Europa, din Statele Unite și din întreaga lume. Eventualitate care s-a și confirmat din moment că Președintele Asociației Europene a Evreilor, Rabinul Menachem Margolin și-a exprimat îngrijorarea provocată de declarațiile lui Klaus Iohannis. Între timp, fiind difuzată știrea că și Centrul pentru combaterea antisemitismului a luat poziție foarte critică față de aceleași declarații.
De aceea, fără să doresc, în nici-un fel, să lansez semnale alarmiste, consider necesar să atrag atenția că sinistrele declarații ale celui care, teoretic măcar, trebuie considerat președintele tuturor românilor, conțin și alte exprimări de natură să provoace reacții de dezaprobare. În special sintagma „înțelegeri secrete” care se cere examinată cu maximă rigoare, atâta vreme cât, în limbajul diplomatic, termenul „înțelegere” înseamnă convergența de voință și acțiune a părților angajate în negocieri. De unde rezultă că, în cazul de față, nu numai partea română a avut interese obscure, incorecte, dar și partenerii de negociere- recte premierul Benyamin Netanyahu și înaltele personalității din Israel cu care Viorica Dăncilă și Liviu Dragnea s-au întâlnit și au discutat- au achiesat la oferta românilor. Aceasta într-o primă alternativă de lectură, fiindcă mai departe nici nu vreau să mă mai duc cu gândul …
Cât privește împrejurarea că, imediat după ce premierul Viorica Dăncilă a revenit acasă, președintele Klaus Iohannis a anunțat că îi retrage încrederea, departe de a devia discuția de la subiectul foarte fierbinte, această total neinspirată mișcare pe tabla de șah a și fost pusă în relație directă, de natură cauzală, cu vizita menționată. Ipoteză pe care, câtuși de puțin întâmplător, o ia foarte serios în calcul presa din Israel.
Acestea ar fi, cred, principalele coordonate ale unei veritabile crize pe care, dorind să o treacă în plan secund, Klaus Iohannis nu a reușit decât să o escaladeze. Criză pe care mă tem că tentativele disperata ale opoziției parlamentare- inclusiv o moțiune de cenzură împotriva guvernului în exercițiu- nu vor reuși să o stingă prea repede. Împrejurare în care se pune întrebarea: mai este Klaus Iohannis cel mai îndreptățit să îi acuze pe alții că reprezintă „vulnerabilități” pentru ordinea constituțională a statului de drept din România? Drept pentru care aștept ci maxim interes să văd care vor fi, în perioada imediat următoare, partenerii de dialog, europeni sau transoceanici, ai președintelui Klaus Iohannis.
Citește pe Antena3.ro
Deie Domnul să fiu eu profet mincinos, dar, de data asta, „pompierul piroman” și-a cam dat foc la valiză! Are perfectă dreptate senatorul Titus Corlățean să îi atragă atenția președintelui Klaus Iohannis, într-o analiză efectuată punctual și la obiect, că în ceea ce privește amenințarea cu „retragerea încrederii” în premierul Viorica Dăncilă a comis „o greșeală de începător”. Începător în ale științei dreptului, desigur, dar teamă îmi este că și începător pe panta descendentă a carierei politice. Om trăi și om vedea…
