E o seară ploioasă de toamnă. În plină toamnă. Când frunzele se mai chinuie să reziste pe ramuri. Merg pe un bulevard central, cu multe lumini, cu multe maşini. Dintr-odată, în amalgamul de culori şi străluminări, o vitrină mă "loveşte” în plin. În mijlocul ei tronează, deja, un Pom de Crăciun!
Mai sunt aproape două luni până la Sărbătorile de iarnă. Şi vederea Pomului împodobit, în loc să mă bucure, mă întristează profund.
Dorinţa comercianţilor de a scoate cât mai mulţi bani din poveştile copilăriei, din frumuseţea Crăciunului, din bucuriile copiilor, din visele lor şi din copilăreala noastră, a celor maturi, ne-a furat sărbătoarea.
La fel se întâmplă şi în marile magazine. Rafturile sunt burduşite cu moşi din ciocolată, cu găteli pentru pom, cu "daruri”, cu globuleţe...
Cum să îi explici unui copil că până vine Moş Crăciun mai are de aşteptat aproape două luni! Nici nu ştie ce înseamnă timpul.
A văzut Pomul, îl vrea imediat pe Moş Crăciun!
Abia săptămâna viitoare începe Postul Crăciunului. Până la "Steaua sus răsare...” mai este mult de călătorit.