Imaginea de ţară de canibali a României, zice Victor Ponta, referindu-se la poza executată la Bruxelles, cu un aparat de distanţă, aparţine unor români. Da, românii trimişi pe bani grei acolo, să ne reprezinte şi să ne apere, inclusiv de deformări scârboase şi nedrepte, îl apără doar pe Băsescu şi clica lui procurărească. Caricatura de ţară canibală, în care biata doamnă Aspazia şi bietul domn Dănileţ sunt supuşi unor critici, aparţine unor mari desenatori cu rahat pe pereţii casei părinteşti, sub numele lor de buletin Macovei, Koveşi, trimisă şi ea la întărire, şi alţi câţiva. Tot premierul, în sfârşit ieşit la bătaie, spune că nu este de acord cu ”revizuirea libertăţii presei”, recomandare MCV-istă. şi aduce argumentele lui. Mă bucur să-l aud vorbind astfel. Le aduc şi eu pe ale mele, nu mult diferite, ci doar întregitoare.
Presa rămâne, cu toate infirmităţile şi canaliile ei (avem şi aşa ceva), singura care-şi îngăduie luxul libertăţii de a exprima adevăruri critice la adresa puterii. La adresa hoţiei instituţionalizate. Singura care riscă ameninţări deloc blajine şi singura, atunci când e compusă din personaje morale, învrednicite şi cu harul comunicării, care a mai mişcat câte ceva în această ţară în sensul de a nu lăsa banditismul s-o sufoce de tot. Gazetarul, îmi place mereu să-l citez pe Arghezi, e ”argat al opiniei publice”, singurul argat devotat şi harnic, care-şi bagă pielea la saramură pentru ca lumea să afle ceea ce, fără truda lui, n-ar afla în veci. Confiscând, la 23 de ani după 89, libertatea presei, printr-o lege îngrăditoare, omorâm esenţa democraţiei. Cum să ne ceară Bruxellul aşa ceva? Nu ne cere Bruxellul în întregul lui de instituţii europene. Ne cere partea lui de servitori ai Cotrocenilor, români cum zice Ponta. Românii trimişi acolo, Macovei, Hăineală ca navetistă, Kovesi, soţul naturalizat acolo al unei servitoare băsiste din Curtea Constituţională, ei, ei ne cer revizuirea libertăţii presei. De ce să scriu eu că procurorii lui Băsescu au asasinat în sate încrederea cetăţenilor în vot, când aş putea, supus procesului de revizuire venit de la Comisia Europeană, să tac? De ce să scriu eu că instituţii de vârf ale justiţiei şi democraţiei, cum ar fi CSM sau Curtea Constituţională, controlate de cel mai penal cetăţean al României, au ajuns o ruşine? Că se execută la comandă rocade banditeşti între slugi verificate? Că democraţia în ţara mea e controlată pe reguli securist-mafiote? Nu, să nu scriu toate acestea, iar Bruxellul, în spatele căruia asudă nişte români-românce care şi-au vândut credinţa şi poporul, să-mi aplice ”revizuirea”. Nu stimabililor, pe mine nu contaţi. Nu mă mai revizuiţi, fie că veţi sta în cap.