Portretele viscolului

Nu stiu daca la cei 96 de ani ai sai este cel mai batran om din tara noastra. Stiu insa ca este cel mai rasfatat batran. Merge la bazinul de inot, danseaza, vorbeste la radio si scrie carti in care vorbeste, mai cu seama pe intelesul celor tineri, despre istorie, de aici si succesul de care se bucura acestea. Cateodata se intampla sa dea interviuri, in care, spre deosebire de carti, abordeaza teme din istoria prezenta. Ca de exemplul modul in care isi fac treaba guvernantii de azi ai Romaniei. Reiese ca bine, chiar foarte bine! Despre guvernati, adica despre popor, despre cei care n-au avut de unde sa se intoarca in tara in ’89, deoarece erau aici, si erau pentru ca trebuia construit si nenorocitul ala de comunism cu cineva, iar istoria, chiar istoria aia din cartile domniei sale, i-a ales, fara sa-i intrebe, pe ei, despre cum o duc totii acestia, despre umilinta care le ingenuncheaza sufletele atunci ca trebuie sa-si imparta banii din pensie intre mancare, cheltuielile de intretinere si medicamente, domnul Djuvara, caci dumnelui este rasfatatul cu pricina, nu scoate o vorbulita! Taman cand sa arunce o privire spre batranii ce sunt cu douazeci-treizeci de ani mai tineri ca dumnealui, i se aburesc ochelarii, colorandu-se, ca sa vezi grozavie istorica, in portocaliu! Altminteri, mare pisicher boierul! Sa-i dea Dumnezeu sanatate si sponsori pe masura osardiei cu care slujeste adevarul!

Pe Simion Garlea nu prea-l rasfata presa, desi ar merita. S-a scris de cateva ori despre el chiar in ziarul acesta. Prea putin insa pentru cat de multa suferinta a putut sa incapa in viata unui om de 94 de ani! N-a scapat niciuna, dar niciuna din zilele celui de-al doilea razboi mondial! Le-a petrecut pe toate pe front. N-a scapat niciuna, dar niciuna dintre nenorocirile care i se pot intampla unui om! Si-a pierdut mai intai tatal, iar o data cu el si satul natal, pe care marea Uniune Sovietica i-a vrut pentru sine, pe primul trimitandu-l in Siberia, de unde nu s-a mai intors niciodata. Satul a ramas pe loc, dar Simion Garlea n-a putut sa se mai inapoieze acolo. I-a ramas un loc pe harta, pe care l-a insemnat cu panglica tricolora. Asa ii este lui dor, in trei culori! Mai apoi, si-a pierdut fiul cel mic, iar la putin timp dupa asta, nevasta. Traieste de mai bine de saizeci de ani in comuna Vitanesti, din judetul Teleorman. Ma suna si-l sun din cind in cand. Dupa revelion l-am rugat sa nu-i vina cumva ideea sa lase neterminat anul in care abia intrasem. Cum sa-l las, mi-a spus, sunt obisnuit sa termin ce-am inceput! Stiindu-l singur, l-am sunat saptamana trecuta sa-l intreb daca are probleme cu viscolul. N-avea! Tocmai se intorsese de la poarta, unde curatase podisca de zapada. Doamne, ce prostie si pe mine! Cum sa aiba Simion Garlea probleme cu viscolul? Au copilarit impreuna! L-a tinut unul pe celalalt de mana in lungii anii in care trecut dintr-un veac in altul, fara sa-si dea seama ca trec prin istorie.

In loc de concluzie, o scurta poveste despre un om tanar. Am sa spun doar ca o cheama Ioana. E o femeie care are multi prieteni. Recent a fost ziua ei de nastere. Le-a cerut tuturor celor care au venit s-o felicite ca, in locul obisnuitului cadou, sa depuna niste bani intr-un cont, urmand ca din suma adunata sa se asigure plata unei burse pe toata durata liceului pentru doua fete sarace, dar cu drag de carte, din Moldova. Au iesit trei burse, in loc de doua! Sarut mana, Ioana! Cu oameni ca tine sunt sigur ca nu ne-ar putea ingenunchea nici un viscol!