Poveri şi furturi pe banii românilor

I. Aflând despre împrumuturile în serie pe care le face Ministerul Finanţelor Publice, am găsit în Pildele din Biblie ale lui Solomon (Pro, 22:7) următoarea: "Bogatul stăpâneşte peste cei săraci şi cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă împrumut".

Viaţa modernă nu se poate lipsi de bănci. Alte mecanisme de a produce bani din bani nu există, iar băncile poartă răspunderea pentru gestiunea acestor bani în faţa deponenţilor, indiferent că sunt persoane fizice, instituţii private sau instituţii publice.

Dobânzile care fac profitul băncilor sunt fireşte motorul circulaţiei banilor. Încercând să imaginez alte mecanisme de alocare de resurse pentru activitatea economică, mi-am adus aminte de sfatul unuia dintre cei mai importanţi economişti ai lumii, astăzi din nou în prim-plan, John Maynard Keynes: "Este mai bine să eşuezi convenţional decât să reuşeşti neconvenţional".

În viaţa mea politică am simţit din plin adevărul spuselor sale. Cu toate acestea, nu mă pot împăca nici o clipă cu ceea ce se petrece acum cu împrumuturile pe filiera Guvern-FMI-BNR-Bănci-Guvern.

În mai puţin de o lună, în perioada mai-iunie, BNR, care a primit prima tranşă a împrumutului contractat de Guvernul României de la FMI, împrumută la rândul ei băncile (străine) din România, probabil cu intenţia de a dezgheţa piaţa creditării interne, cu suma de 3 miliarde şi jumătate de euro. Dar Guvernul României, cel care tocmai a contractat un împrumut de 13 miliarde de euro cu FMI, nu are bani pentru plata salariilor sau pensiilor sau a altor obligaţii. Ce face Guvernul? E obligat să se împrumute pe piaţă, adică de la băncile (străine) care tocmai s-au împrumutat de la BNR, la dobânda pieţei. FMI e foarte ferm: banii împrumutaţi României Nu sunt bani pentru salarii sau pensii. Dar dacă banii FMI ajung la bănci? Ei, asta-i cu totul altceva! Atunci da, se poate. Socoteala e clară:

1) românii plătesc mai întâi dobânda (mai mică se zice) la banii împrumutaţi de la FMI;

2) românii plătesc şi o a doua dobândă, evident mare, pentru împrumuturile făcute de Guvern de la bănci. Astfel, putem constata că românii plătesc o dobândă cumulată ce nu se mai justifică în nici un fel, căci în acest caz băncile nu produc bani din bani, ci pur şi simplu scumpesc banul deja plătit. Povara pe umerii contribuabililor români e extrem de grea şi, totodată, o spun cu părere de rău, schema de împrumuturi seamănă cu o mare păcăleală.

II. 630.000 de euro e suma alocată de ministra Ridzi pentru Ziua Tineretului. După ce s-a văzut că devizele de cheltuieli cuprind plăţi pentru servicii sau materiale uneori de zeci de ori mai mari decât preţul lor normal pe piaţă, răspunsul ministerial şi al colegilor de partid a fost acelaşi, batjocoritor: "Cheltuielile au fost legale". Dincolo de faptul că Ziua Tineretului s-a transformat în Ziua Elena Băsescu, iar banii din bugetul statului au devenit bani pentru campanie electorală, rămâne, obsedantă şi neclintită, realitatea enunţată în formula "Hoţie sub ocrotirea legii". Şi cheltuielile colosale făcute sub semnătura lui Necolaiciuc "el Fugitivo" din bugetul Ministerului Transporturilor au fost anunţate ca "perfect legale". Când un ou, să zicem, ajunge să coste şi e plătit din bani publici cât cinci găini şi plata ascunsă în acte e considerată legală, am atins un nivel de putreziciune înspăimântător. Iarăşi găsesc în Pilde (Pro, 12:5) înţelepciunea potrivită: "Planurile celor răi nu sunt decât înşelăciune". Desigur, cei 630.00 de euro sunt nimica toată pe lângă kilometrii de autostradă plătiţi tot din bani publici la costuri de trei şi patru ori mai mari decât oriunde în Europa. Dar acea zi a tineretului putea fi o zi de solidaritate cu tinerii şi profesorii ocupaţi cu bacalaureatul, pentru a cărui organizare nu se mai găseau bani.