Povestiri de pe linia troleibuzului 85

AM CUMPARAT UN ZIAR, m-am urcat in autobuz, am citit ziarul si, la coborare, m-am dus sa-l arunc intr-un cos cu gunoi. In cos, cineva tocmai aruncase un alt ziar care ma interesa. L-am luat, am schimbat autobuzul, in autobuz am citit ziarul, iar la a cincea statie am coborat si l-am aruncat in primul cos cu gunoi care mi-a iesit in cale. De unde, fireste, am luat ziarul lepadat de un calator, care coborase din alta cursa inaintea mea, ca sa ia ziarul pe care il aruncase un alt calator, coborat din alta cursa. Ar trebui sa scriu: si asa mai departe. In fapt, nu-s multi cei care citesc ziare aruncate la cosul de gunoi. E drept, sunt zgarcit, dar de data asta e vorba de altceva. E vorba ca, scriind de patruzeci de ani la ziare, in orice ziar azvarlit la gunoi ma vad pe mine insumi, batran si dat deoparte, dupa ce s-a luat din fiinta mea tot ce a fost mai interesant.

AM DOUA CATELUSE, mama si fiica, de care n-am crezut vreodata ca ma pot atasa atat de mult. Si ele ma iubesc, dovada ca nu-si fac nevoile decat in usa odaii unde lucrez. La cat de sinceri sunt cainii in dragoste, felul in care si-o exprima nu mai conteaza. Macar de ar fi la fel si la oameni. In fiecare seara aduc acasa ziare, pe care, dupa ce sunt citite, le intindem in fata usii camerei ce-ar trebui sa se cheme birou. Intr-o zi, soacra-mea m-a intrebat daca am adus si nu stiu care gazeta. N-am intrebat-o de ce-o prefera. I-am adus-o si gata. Mai apoi, m-am interesat ce citea soacra-mea in gazeta aceea, de insista atat de tare sa i-o cumpar. Nu citea nimic. Era insa buna sa se pise catelusele pe ea. Acoperea o suprafata mare, si prin hartie nu patrundea deloc umezeala.

DACA N-AS CALATORI cu tramvaiul si cu autobuzul, n-as avea despre ce sa scriu. Am subiecte la tot pasul, la orice ora din zi si din noapte. E o problema de solidaritate cu o lume din care am dorit intotdeauna sa evadez si din care nu voi fi suficient de plecat, nici daca m-as duce in Australia. Oricat de mult ai evolua, nu poti fi altul decat mahalagiul care iti e scris sa fii. Sunt insa un baiat de cartier cu simtul nuantei. Subiectele de pe linia tramvaiului 34 sunt altele decat subiectele de pe linia 21. Normal ar fi ca, in cartile mele de povestiri, sa am la sumar traseele de pe care-mi castig painea. Sa se cheme povestiri din tramvaiul 14, povestiri din autobuzul 331, povestiri din troleibuzele 85 si 69. Am mers si cu Mercedes-uri, si cu Jeep-uri, dar povestiri din Mercedes-uri si din Jeep-uri, zau ca nu stiu sa scriu.

CONFRATELE X spune ca el a luptat, de la 30 de ani, seara de seara, cu dictatura. Dar de ce seara de seara, si nu zi de zi? Il intreb. Fiindca ziua trebuia sa fiu treaz, ca sa scriu articole despre Ceausescu. Dar, dupa ce le dadeam la tipar, cumparam cu ceilalti colegi, care predasera articolele lor despre geniul din Carpati, cateva sticle cu votca si ne imbatam. Beat, vedeam lucrurile mult mai clar decat treaz.