x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Prăbuşirea leului - O afirmaţie neavenită

Prăbuşirea leului - O afirmaţie neavenită

de Daniel Daianu    |    02 Mai 2007   •   00:00

Deficitul comercial a crescut mult in primele luni ale anului faţă de aceeaşi perioadă din 2006. in acest context preşedintele interimar al Romaniei a afirmat că leul va suferi o depreciere drastică nu peste mult timp. Piaţa valutară autohtonă s-a mişcat ceva post-declaraţie, după care a revenit iute. Explicaţia revenirii fiind că cei cunoscători din piaţă nu s-au tulburat prea mult in urma acestei afirmaţii. Totuşi, declaraţia nu a trecut neobservată.

in opinia mea, declaraţia evocată mai sus a fost neavenită din cel puţin două motive. Primul, fiindcă un şef de stat nu face asemenea afirmaţii; el poate avea consultări cu ministrul de Finanţe şi cu guvernatorul BNR pentru a-şi lămuri eventuale nedumeriri, dar nu mai mult (fără să vrea, presupun, dl Văcăroiu a fost un "preşedinte jucător" in piaţa valutară - bine că fără mare greutate, in condiţiile date). In al doilea rand, intrucat afirmaţia este hazardată in sine. Drept este că, dacă deficitele externe vor continua să crească, este probabil să se schimbe ceea ce numim "sentimentul pieţelor" şi să aibă loc o corecţie a cursului de schimb. Dar o prăbuşire a leului este improbabilă. Putem vorbi deci de o probabilă corecţie a cursului, fie ea substanţială, care insă nu va cauza, indrăznesc să susţin, o recesiune economică.

Nu de puţine ori am scris in această pagină că sunt motive de preocupare faţă de creşterea deficitelor externe, că anticipata corecţie ar cauza stricăciuni celor care nu sunt protejaţi impotriva riscului valutar. Există o vulnerabilitate din acest punt de vedere pentru economie, care nu este surprinzătoare in condiţiile liberalizării contului de capital. Un semn al vulnerabilităţii este indatorarea externă pe termen scurt, care a ajuns la 13,2 miliarde de euro in 2006 (de la 6,4 miliarde in 2005 şi 3,2 miliarde in 2004), in timp ce datoria externă totală (ajunsă la aproape 40 de miliarde de euro in 2006) aproape s-a dublat faţă de 2004. Alt semn este că sectorul privat a dat tonul creşterii indatorării externe cand deficitele bugetare sunt mici; aceasta arată un spaţiu mic de manevră pentru buget dacă s-ar dori limitarea deficitelor externe. Creşterea indatorării externe pe termen scurt este şi un răspuns al firmelor la măsurile BNR de restricţionare a creditului in valută. Avem aici o faţetă a liberalizării contului de capital, care reduce mult din puterea băncii centrale de a limita expansiunea cererii interne. Un alt indiciu: in 2006, investiţiile străine directe (ISD) au trecut de 9 miliarde de euro, acoperind peste 90% din deficitul de cont curent, dar cand privatizări mari intră in calcul ISD-ul agregat relevant se reduce considerabil. Nu mai vorbesc că fondurile din privatizare nu au intrat incă in piaţă fiind păstrate in conturi speciale. In fapt, alte capitaluri (pe termen scurt sau creatoare de datorie) au contribuit sensibil la finanţarea deficitului de cont curent. Mai trebuie adăugat in ecuaţie şi un posibil efect de contagiune pentru economiile emergente din zonă (aşa cum s-a văzut in mai-iunie anul trecut).

Dar una peste alta, este puţin probabil să avem un lanţ de evenimente/cauzalităţi care să conducă la prăbuşirea leului, la recesiune economică şi criză financiară - pe termen mediu. Unii analişti prezic, cu nonşalanţă, un asemenea scenariu pentru Romania. Ei subestimează că sistemul bancar este solid, că avem mecanismul de ajustare prin curs " fie el imperfect şi dureros pentru unele firme ", că datoria pe termen scurt a statului roman este cvasi-insignifiantă. Grija ar fi mai degrabă pe termen mai lung, in cazul in care economia noastră nu ar inregistra caştiguri de productivitate adecvate.

Spunand acestea nu ignor posibilul impact asupra economiei al tensiunilor din mediul politic. De aceea este esenţial ca in politica economică să urmărim cateva coordonate: bugetul public să nu amplifice, in mod inutil, deficitele externe; să avem un control mai bun al cheltuielilor, care să stimuleze oferta internă; firmele autohtone să aibă obsesia creşterii competitivităţii, să fie precaute la indatorare, mai ales pe termen scurt.

×
Subiecte în articol: editorial termen