Preşedintele calcă in picioare un simbol

Iar Preşedintele-jucător, in loc să-l cheme pe fostul copil-erou şi să-i semneze Legea in faţa acestuia, cum ar fi procedat un Preşedinte pur şi simplu, a refuzat s-o promulge...

La 16 aprilie 2007, Senatul, şi, la 29 mai 2007, Camera Deputaţilor au adoptat aproape in unanimitate un Proiect de Lege vizănd un singur om. Iniţiat de patru senatori, Mihail Popescu (PSD), Gheorghe Funar (PRM), Dan Voiculescu (PC) şi Varujan Vosganian (PNL), Proiectul de lege a trecut prin toate comisiile indreptăţite să-l verifice: Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.
Iniţierea, dezbaterea şi votarea in Comisii, dezbaterea şi votarea in plen au presupus, aşadar, antrenarea intregului Parlament al Romăniei pentru a rezolva problema unui singur om.
Ce i-a apucat pe domnii parlamentari? Au innebunit cumva? Nu, n-au innebunit. Dimpotrivă, au fost mai lucizi, mai responsabili ca niciodată. Pentru că acel singur om nu e un om oarecare. E un simbol.
General (r) Marin Lungu ocupă in istoria Romăniei moderne locul de cel mai tănăr erou al Armatei Romăne, cel mai tănăr veteran de război, decorat cu patru medalii de război şi supravieţuitor al unui lagăr nazist. Inrolat la vărsta de 7 ani, copil de trupă la Regimentul 40 Infanterie din Medgidia, Marin Lungu
şi-a urmat Regimentul pe frontul din Vest in calitate de cercetaş.
Cu ocazia inspecţiei pe frontul din Cehoslovacia, general Constantin Vasiliu Răşcanu, ministru de Război al Romăniei lui 1945, raportăndu-i-se de către comandantul Armatei a IV-a, general de corp de Armată Constantin Dăscălescu, faptele de eroism ale copilului de doar 9 ani, a fost atăt de impresionat incăt l-a inaintat la gradul de caporal şi l-a decorat cu Virtutea Militară de Război, Clasa I-a (aur), echivalentul Ordinului Mihai Viteazul pentru comandanţii in funcţie.
Tot pe front, copilul Marin Lungu a mai primit alte trei decoraţii: "Crucea Serviciului Credincios", clasa a II-a (argint), "Medalia Serviciului Credincios", clasa a II-a (argint), "Bărbăţie şi credinţă", clasa a II-a (argint).
De precizat că acest copil de doar 9 ani făcuse faptele de eroism nu la Bucătăria Regimentului, ci in misiuni de cercetare extrem de periculoase in adăncimea frontului inamic. Intr-una din aceste misiuni, Marin Lungi a fost capturat de nemţi (trebuia să descopere un depozit inamic de muniţie şi armament) şi inchis intr-un lagăr nazist. A revenit in ţară abia in iulie 1945, la trei luni de la sfărşitul războiului, cu ultimul lot de militari intorşi in ţară după 9 mai 1945.
Caz unic in Europa prin vărsta sa de pe front (9 ani), Marin Lungu a fost subiect de două romane (unul scris chiar de reputatul romancier D.R. Popescu, "Prea mic pentru un război aşa de mare"), de filme, de reportaje tv (nu numai din Romănia, dar şi din Franţa şi Slovacia). Cazul său e expus in muzeele din ţară şi străinătate (fotografia sa, infăţişăndu-l cu pieptul plin de decoraţii, realizată de celebrul operator Ovidiu Gologan, se află la Muzeul Naţional de Istorie a Romăniei).
Din 1956 şi pănă in 1989, Cartea de citire (clasele IV-V) il ofereau ca exemplu prin povestirea Caporal la 9 ani.
După aşa-zisa Revoluţie, textul a fost scos, autorii de manuale considerănd, probabil, că mult mai bună ar fi fost povestirea "Drogat la 9 ani".
Generalul (r) Marin Lungu a locuit pănă in 1981 intr-un apartament de trei camere (cu soţia şi cei doi copii in zona unde avea să se ridice Centrul Civic). Cum apartamentul a fost demolat, după ce-a stat provizoriu şapte luni cu familia intr-o şcoală, a primit (tot cu chirie) un apartament (tot de trei camere) pe Strada Izvor.
In 2005 Mafia retrocedărilor, cea mai cumplită Mafie postdecembristă, după şapte ani de procese, l-a aruncat in stradă pe cel rămas in Cartea de Istorie a Romăniei.
Generalul Marin Lungu, care-şi cumpărase casa de la stat, fără să ştie că Mafia retrocedărilor pusese ochii pe ea, a făcut zeci de memorii la toţi ştabii Romăniei, inclusiv la Ştabul Ştabilor, preşedintele Traian Băsescu. Nici unul n-a catadicsit să-i răspundă. Cel care a binevoit să-i dea un răspuns n-a fost un politician romăn, ci unul străin, Jose Manuel Barrosso, preşedintele Comisiei Europene.
Bătănd şi la porţile Parlamentului,
s-au găsit patru senatori care au considerat - şi pe drept cuvănt - că e o datorie nu numai a lor, dar şi a Parlamentului, a intregii societăţi, să dea o mănă de ajutor unui simbol al trecutului nostru glorios.
Astfel s-a ajuns la Legea pentru un singur om, intitulată: "Lege pentru atribuirea unei locuinţe celui mai tănăr veteran de război, erou al Armatei Romăne, decorat cu patru medalii de război şi supravieţuitor al unui lagăr nazist". Potrivit acestei Legi, eroul nostru urma să primească, de la Regia Autonomă - Administraţia Patrimoniului de stat, o locuinţă cu trei camere. Nu un bloc, nu o vilă, ci o amărătă de locuinţă.
Nu un Combinat falimentar dinadins, nu un teren pe care să-l văndă apoi, tot statului, cu căteva milioane de euro, nu un contact la o aşa-zisă consultanţă, de sute de milioane de euro, ci o locuinţă, casă sau apartament.
Generalul Marin Lungu credea coşmarul său isprăvit.
Ditamai Parlamentul Romăniei votase o Lege prin care el primea trei camere.
Fostul copil erou, decorat de patru ori pentru vitejia de pe front, subiect de filme, romane, reportaje tv, unic in Europa in felul său, nu ştia că Traian Băsescu nu e Preşedinte, ci Preşedinte-jucător.
Legea a ajuns spre promulgare la Cotroceni. Iar Preşedintele-jucător, in loc să-l cheme pe fostul copil-erou şi să-i semneze Legea in faţa acestuia, cum ar fi procedat un Preşedinte pur şi simplu, a refuzat s-o promulge, trimiţănd-o la Curtea Constituţională insoţită de o adresă prin care o acuză de a fi neconstituţională. Fără comentarii!