Presedintele e gol, dar se misca bine

Ca despre Adrian Nastase se stie ca e cam distant si nitel arogant, despre Traian Basescu ca e smecher si imprevizibil, despre Corneliu Vadim Tudor ca da citate exacte din literatura, dar ca ani de-a randul a avut ceva cu tiganii si evreii, iar despre Gheorghe Ciuhandu ca e singurul lider taranist reales primar, la Timisoara, chiar si dupa ce PNT-CD-ul a ramas doar o acra amintire.

Controversele pe marginea dezbaterilor din campania electorala tind sa devina mai interesante decat campania insasi. Partidele vor, cu tot dinadinsul, sa se asigure ca emisiunile de radio si, mai ales, de la televizor le asigura exprimarea opiniilor intr-un cadru decent, politicos, manierat, elegant, elevat, curtenitor, intr-un cuvant: plictisitor.

Ipocrizia celor care se zbat acum pe uscat, pentru atunci cand liderii partidelor vor fi aruncati in apele involburate ale parerii opiniei publice, mi se pare cel putin stranie. De ce se tem cei care vor o campanie ultralinistita? Si de ce nu mai vor acum zgomot, cand la alegerile locale, de exemplu, sfera politicii s-a invartit si rasucit numai pe muzica zgomotoasa a argumentelor spuse cu voce tare, a bascaliilor, a intepaturilor si ironiilor candidatilor la primarii ori ale sustinatorilor acestora.

Pana la urma, oricat de mult ne-am dori o campanie ca in Marea Britanie, tot nu am putea-o obtine, si daca am face tumbe - moderatori si politicieni deopotriva. In primul rand, pentru ca nu este in interesul audientei si deci captarii publicului.

Aratati-mi mie un singur roman - manuitor de telecomanda a televizorului - care e dispus sa stea neclintit in fotoliu, pentru a auzi discutii de genul:

Adrian Nastase: "Dragi romani, daca vom fi alesi, nu va exista pensionar cu o pensie sub 100 de euro".

Traian Basescu: "Si mai dragi romani, daca noi vom fi alesi, nu va exista pensionar cu o pensie de 110 euro, na!!".

Adrian Nastase: "Da, dar salariatii vor primi, de la noi, un venit de 350 de euro".

Traian Basescu: "Si de la noi de 321 de euro".

Adrian Nastase: "Noi dam mai mult!".

Traian Basescu: "...si ce, mai plusam si noi cu 30-40 de euro, numai deasupra voastra sa fim!".

Si tot asa... dezbateri ca la cazino: cine da mai mult, cine mizeaza mai cu schepsis are de castigat. Ne transformam intr-o natiune de cartofori. Ne jucam propriul destin la poker, si ne amagim cu o diferenta de 20-30 de euro intre promisiunile partidelor, de parca acest maruntis ne-ar tine si de foame, si de frig. Cand, in fapt, altele sunt motivele pentru care un presedinte este ales.

In primul rand, sa inspire romanilor incredere. De aceea, Adrian Nastase, Traian Basescu, Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Ciuhandu - primii patru clasati in sondaje - vor trebui sa apara impreuna, pentru comparatie, in fata opiniei publice - in presa, la radio si al televizor - ca romanii sa-i "pipaie", sa-i "masoare", sa-i "cantareasca", sa-i "adulmece" si, in final, sa-l aleaga pe unul dintre ei.

Si cum poti sa cunosti mai bine o persoana, decat atunci cand vorbeste liber, fara pregatiri si exercitii in fata oglinzii, fara seminarii cu fel de fel de consilieri - mai straini sau mai autohtoni. Ce-i drept, Constitutia limiteaza, oarecum, atributiile presedintelui. Nu el franeaza inflatia, nu el ne face mai usoara trecerea la leul greu, nu el micsoreaza somajul, nu el mareste pensiile, nu el repara drumurile si doteaza spitalele, nu el franeaza avantul clientelei politice din afaceri... si totusi romanii au dovedit ca vor un presedinte care, macar, sa aiba opinii despre ce se intampla in societate, chiar daca nu poate semna, cu manuta lui, un act concret, care sa deblocheze o situatie grea.

De aceea spun ca dezbaterile din campanie va trebui sa le arate fata spontana, necosmetizata a candidatilor, reactiile naturale, firesti, neprogramate ale acestora, expresia, zambetul. Si tristetea, si dezamagirea, si succesul, si revansa - sunt trairi pe care romanii stiu sa le analizeze si interpreteze, iar fara puterea comparatiei nu putem vorbi de o alegere justa.

Ca despre Adrian Nastase se stie ca e cam distant si nitel arogant, despre Traian Basescu ca e smecher si imprevizibil, despre Corneliu Vadim Tudor ca da citate exacte din literatura, dar ca ani de-a randul a avut ceva cu tiganii si evreii, iar despre Gheorghe Ciuhandu ca e singurul lider taranist reales primar, la Timisoara, chiar si dupa ce PNT-CD-ul a ramas doar o acra amintire. Acolo, in ringul dezbaterilor, romanii vor putea sa compare daca Basescu e chiar atat de smecher fata in fata cu Nastase, daca Nastase se uita chiar asa de sus fata de Vadim, daca Vadim mai e asa sigur pe el alaturi de Basescu, daca Ciuhandu mai poate reinvia vreo traditie crestin-democrata.

Altfel, toti patru au merite personale de a ajunge presedinte al Romaniei sau nici unul. Intelectuali sunt, politicieni sunt, forte politice puternice au in spate: Nastase si Basescu. Practic, cum sa-i departajezi? Tuturor le e mila de saraci. Toti vor sa puna pe roate economia. Si sa distruga coruptia. Si birocratia. Si sa mancam la micul dejun mai bine. Si seara sa fim mai optimisti. Si totusi... numai unul va fi presedinte. Totul este ca acela care va fi ales sa fie si el insusi un om puternic si merituos pentru aceasta functie... altfel ne vom trezi in piata publica nefericiti, cand un copil, in sinceritatea lui, va striga, aproape ca in poveste: "Presedintele e gol... dar se misca bine pe scena politicii... si la televizor".