In asteptarea interventiei cu poporul, care habar n-am cum se va desfasura si-i va consacra lui Traian Basescu (in cartile de istorie ale viitorimii) modificarea de statut de la presedinte-jucator la cel de presedinte instalator, Curtea Constitutionala a decis ca decizia de comasare a alegerilor e neconstitutionala. Dincolo de faptul ca nu cred, nici picat cu ceara, ca decizia Curtii a fost data fara (cel putin) informarea prealabila a presedintelui, in orice tara intreaga la cap, un Executiv care si-a asumat in Parlament raspunderea pentru o lege declarata neconstitutionala pleaca pe loc prin demisie-n bloc. Dar cine a zis ceva de integritatea capetelor noastre?
Am sentimentul – poate gresit, tot ce-i posibil – ca, dupa toate protestele de strada, va fi ultima cedare dintr-un sir aparent nesfarsit. S-a retras proiectul legii sanatatii din dezbaterea publica, a fost (re)numit Arafat in functie, l-au dat afara pe Baconschi, au amanat cu un an taxa auto si, acum, s-a respins comasarea alegerilor. Intr-o succesiune logica, ar trebui sa urmeze demisia guvernului, cea a presedintelui si declansarea anticipatelor. Ar fi un amurg superb si prea normal al unor mandate prezidentiale nocive pentru Romania, dar am fost noi, vreodata, in perenitatea noastra pe acest pamant, vreo natiune caracterizata de logica si consecventa?