Preşedintele ne spune ce-a visat când a ticluit Alianţa PD-L-PSD (I)

O simplă retrospectivă a intervenţiilor lui Traian Băsescu după instalarea Guvernului personal ne arată însă că nou e doar şantajul. Explicarea alianţei PD-L-PSD-PC prin nevoia unei majorităţi în stare să-i dea pe tavă Constituţia la care pofteşte nu e însă nouă.

Dând curs unui nărav tot mai accentuat în ultima vreme la politicienii români, liderii PSD văd realităţile la televizor. Altfel nu-mi explic de ce ei n-au tresărit neliniştiţi după discursul ţinut de Traian Bă­sescu la funambuleasca reuniune intitulată Conferinţa Naţională a Alianţei Confederaţiilor Patronale din România. Ade­vă­rul despre această alcătuire a controversatului om de afaceri George Păunescu l-a dezvăluit Andrei Bădin pe mai mult decât interesantul său blog. Judecând şi după prezenţa în prezidiu, a ziaristului cronicar al vieţii şi activităţii Marelui Nostru Cârmaci, numitul Radu Moraru, prima participare a lui Traian Băsescu din mandatul de patru ani la o reuniune a patronatului autohton poate fi interpretată şi ca o recompensă pentru abnegaţia cu care televiziunea lui George Păunescu se ocupă de domnul preşe­din­te, când nu se consacră jartierelor Moni­căi Columbeanu. Televiziunile n-au re­ţi­nut din toată tărăşenia decât nişte şu­şo­te­li­ între Traian Băsescu şi George Pă­u­nes­cu, şuşoteli de eleve care-şi spun se­cre­­tele înmuguririi lor sexuale în timp ce profesoara explică Teorema lui Pitagora. Proba­bil că liderii PSD au reţinut din întreaga prestaţie a domnului preşedinte doar acest moment lipsit de orice semnificaţie, încă o dovadă a OTV-izării fără leac a presei noastre. Dacă ar fi citit însă discursul lui Traian Băsescu, pompos intitulat "Priorităţi şi măsuri concrete anticriză", în realitate o sumă de indicaţii preţioase date noului guvern, liderii PSD ar fi descoperit următoarea declaraţie:

"Mi-am asumat responsabilitatea pentru formarea unui guvern în această structură politică. Obiectivul meu a fost, după ce am constatat că oricum altceva a eşuat, sau compensarea pe care eu am avut-o ca explicaţie a fost că o astfel de majoritate poate reforma România. Numai cu astfel de majorităţi putem să reformăm ţara. Vreau să cred că acest lucru se va întâmpla. Dacă o astfel de majoritate nu va reforma România, ea nu se justifică, devine doar o majoritate clientelară care şi-a împărţit nişte posturi. Avem nevoie de modernizarea României, fie că vorbim despre moderni­zarea Constituţiei României – şi nu cum vreau eu, ci aşa acum vor românii."

Majoritatea invocată e cea ivită din alianţa PSD-PD-L. Această alianţă trebuie să purceadă neîntârziat la reformarea ţării. Dat fiind că prin reformarea ţării Tra­ian Băsescu înţelege revizuirea Constituţiei pentru a dobândi oficializarea tran­s­formării sale într-un Ceauşescu mai ve­sel decât răposatul la Târgovişte, la serba­rea organizată de George Păunescu domnul preşedinte s-a pretat la un şantaj la adresa PSD-iştilor. Dacă nu-mi votaţi Constituţia care să mă proclame Jupân absolut al ţării, vă dau afară de la guvernare!
O simplă retrospectivă a intervenţiilor lui Traian Băsescu după instalarea Guvernului personal ne arată însă că nou e doar şantajul. Explicarea alianţei PD-L-PSD-PC prin nevoia unei majorităţi în stare să-i dea pe tavă Constituţia la care pofteşte nu e însă nouă.

Seara zilei de 22 decembrie 2008.
Ceremonie la Cotroceni de depunere a jurământului. Miniştrii noului guvern jură cu mâna pe Biblie să fie credincioşi poporului român. Socotind în gând câtor inşi din grupurile de interese din România vor trebui să le fie credincioşi. în timp ce românii îşi fac cruce, văzând că două partide care şi-au sfârtecat până acum beregăţile şi-au pus inelul de căsătorie, Traian Băsescu exclamă:
"Mi-am văzut visul cu ochii!".

Nu încape vorbă că stupefianta alianţă e rodul muncii neobosite a lui Traian Băsescu, în ipostaza reală de Stăpân al PD-L. Pentru că – să fim sinceri – coaliţia de guvernare nu s-a reali­zat, cum era şi normal, în urma unor negocieri directe între cele două partide, ci în urma negustoriilor prin boscheţi dintre PSD şi Traian Băsescu. Până la mo­mentul decisiv – cel al depunerii jură­mân­tului – naivii erau convinşi că străda­ni­ile lui Traian Băsescu pentru făurirea alianţei îşi au temeiul în conştiinţa crizei care se va năpusti peste România. În toate discursurile anterioare scrutinului din 30 noiembrie 2008, preşedintele a insistat până la suprasaturaţie pe teza că ieşirea ţării din criză nu se poate decât graţie unui guvern puternic. Noul guvern, ieşit din relaţia contra naturii dintre un partid de stânga şi unul de dreapta, ar avea toate datele pentru a fi definit astfel. Traian Băsescu invoca nu numai majoritatea parlamentară zdrobitoare, dar şi competenţele de care dispun PSD şi PD-L. Astfel că, auzindu-l exclamând "Mi-am văzut visul cu ochii!", mulţi se vor fi gândit la un preşedinte vizibil emoţionat că i-a ieşit o construcţie menită a salva ţara.