Prietenie ratată între Dan Petrescu şi MM

Dan Petrescu a inventat performanţa la Urziceni. El este omul care a întors cu faţa la joc fotbalişti recuperaţi de prin duzinele mediocrităţii, omul care a reuşit să dreseze ambiţia şi profesionismul într-o echipă pe care alţii n-ar fi văzut-o pe trasee europene nici dacă ar fi consumat la greu etno-botanice. Reţeta succesului nu a fost una miraculoasă. Dan Petrescu este un antrenor bun şi atât. N-are material de statuie. Secretul reuşitei sale vizează mai degrabă rudimentul. Rudimentul unei discipline de fier. În republica fotbalului de la Urziceni democraţia funcţiona doar din când în când, în pauze scurte. Dictatul era de bază. Nu degeaba lui Dan Petrescu i se mai spunea şi Comunistul. Iar Comunistul a reuşit, uneori chiar cu tact, să-i vaccineze pe fotbaliştii Unirii împotriva derbedeismului care pe la alte echipe persecuta performanţa.

Din fotografia succesului de la Urziceni a dispărut Dan Petrescu. Au rămas în luciul cartonului doar vecinii performanţei. Bursucul a plecat de la Unirea la finalul anului trecut. Iar spectacolul plecării a beneficiat de o regie năclăită în clişee de toată jena. Scriam atunci: "Scena despărţirii, cu MM şi Bursucul în aşternutul conjugal al unei conferinţe de presă, a fost înmuiată într-o infinită tristeţe confecţionată după modelul regizoral al telenovelelor indiene. Cei doi au ignorat total avertismentul conform căruia consumul excesiv de dramatism dăunează grav sincerităţii. Şi-au revenit însă imediat după ce cortina a separat ficţiunea de realitatea concretă. O realitate în care Dan Petrescu respiră relaxat aerul vacanţei după ce a acceptat să-şi comercializeze la preţ bun neliniştile inerente schimbării. O realitate în care Mihai Stoica, pe de altă parte, exploatează momentul cu maximă eficienţă, băgând extensie paranoică responsabilităţilor care-l copleşesc de când a rămas unicul priceput din bătătura Urziceniului".

Părerea mea de atunci a fost amendată de comentatorii seduşi de duioşia momentului. Am fost certat pentru că aş fi îndrăznit să cred că MM şi Dan Petrescu nu sunt legaţi de o prietenie veşnică. Am fost certat pentru că am avut cutezanţa de a considera că vecinătatea celor doi nu a fost creată decât de interesul care, la un moment dat, a fost comun. Au trecut de atunci două luni. Timp suficient pentru ca prietenia durabilă să se ofilească. MM îi creează deja lui Dan Petrescu portretul omului lipsit de caracter. Pe faţă îi reproşează că a plecat de la Urziceni fără să-şi ia rămas bun de la jucători, că face oferte de transfer unor fotbalişti de la Unirea la mişto, că nu lasă în pacea ei fosta echipă. Pe "surse" şi prin intermediul ziariştilor din dotare îi reproşează că a băgat râcă între manager şi patron, că nu era capabil să aleagă între fotbaliştii de calitate şi epave, că şi-a luat pe blat bagajele de la Urziceni. Mihai Stoica vorbeşte. De rău! Dan Petrescu tace. Deocamdată! Filmul nu s-a terminat însă. Finalul va depinde de rezultatul unor afaceri în derulare.