Joe Biden, oaspetele pentru două zile al României, nu este doar un politician de succes, numărul 2 la Casa Albă, ca vicepreşedinte al SUA pentru două mandate, ci un om care înţelege suferinţa în fibra ei profundă. Prima lui victorie politică a fost marcată de o dramă imensă: şi-a pierdut soţia şi o fiică de 13 luni într-un teribil accident în ajunul Crăciunului, după ce fusese ales ca senator.
Mărirea şi suferinţa dau echilibrul şi deplina înţelegere a lumii pe care o degajă acest prieten al României. În acest registru al sufletului a privit istoria poporului român ataşat mereu de Statele Unite, marele far al democraţiei. De la depărtare şi peste un Ocean, un Zid şi o Cortină de Fier românii şi-au dorit cu ardoare democraţia, libertatea. De aceea, americanii simt şi ei că în România vin ca la prieteni şi se simt ca între prieteni. În două zile, Biden a avut timp să vadă şi Centrul Vechi, unde a dat nonşalant bacşiş la îngheţată, dar a şi tratat cu politicienii ţării problemele complicate ale momentului.
A asigurat România că, în caz de pericol, SUA îi vor fi scut, ceea ce reprezintă un mesaj consistent de solidaritate în faţa presiunii ruseşti şi o descurajare pentru “colţii” Ursului. Mesajele discrete au fost şi ele lămuritoare. Biden l-a descărcat pe Băsescu de gestiunea preşedinţiei cu vorbe poleite în aur şi miere, dar evidente pentru un “bye-bye!”. La Palatul Victoria l-a apelat pe Ponta cu o calitate de perspectivă – “domnule preşedinte”. Am asistat în decurs de câteva zeci de minute la citirea firmanului de la Washington: mazilire pentru Băsescu, numire pentru Ponta.