Prin ţară de la oameni auzite

Am mai văzut nenumăraţi pensionari, dar şi oameni mai tineri, care nu au dinţi în gură, pentru că nu au bani să-i pună. Nu au bani nici de medicamente.

În ultimele două săptămîni am fost, ca tot omul (politic), în campanie. De la Mangalia la Arad şi Zădăreni, de la Jimbolia şi Ciacova la Cîmpia Turzii, Valea Ierii şi Luduş, de la Ceanul Mare la Baia Sprie şi Baia Mare şi încă multe altele. În momentul întîlnirii, strîngerii de mînă şi, de multe ori, a îmbrăţişării, am avut multă bucurie. Am fost răsplătit înzecit pentru oboseala drumului. Am fost răsplătit înzecit şi pentru că am aflat de la oameni cum e traiul lor, ce ar dori să se întîmple mai bun în viaţa lor. Am găsit mulţi oameni necăjiţi şi supăraţi pe politica "ce-o vedem în fiecare zi". Pe ei, "cei de jos", cum se autodenumesc, de ce – se întreabă – nu-i vede orînduirea cîte greutăţi întîmpină, cîtă nedreptate îi loveşte? Un primar a constituit prin asociere cu primăria un ocol silvic privat care taie păduri întregi de arbori tineri. Pleacă trei camioane zilnic, fiecare de cîte 120 mc de lemn. Cei din comună au primit cîte 10 mc în patru ani. În aceeaşi localitate s-a realizat de vreo doi ani una dintre cele mai frumoase dezvoltări turistice din România. Dacă zic "de vis", nu greşesc. Drumurile pînă acolo au fost însă zdrobite de construcţia autostrăzii Bechtel. Compania promite că le va repara, dar de ce nu o face acum? Se zgîrceşte la zeci de mii de euro cînd are încasări de sute de milioane?

Am mai văzut nenumăraţi pensionari, dar şi oameni mai tineri, care nu au dinţi în gură, pentru că nu au bani să-i pună. Nu au bani nici de medicamente. Dar trebuie să continue să muncească cu sapa în gospodăria proprie, pentru că altfel nu au nici ce mînca. Strigătul cel mare al satelor e agricultura. (Aseară, pe un post de televiziune, o tînără doamnă ziaristă m-a acuzat că am pierdut – acum 18 ani – pariul cu agricultura. Nu l-am pierdut în realitate. În 1991, producţia de cereale a României a fost de 17,4 milioane de tone, iar în anul cel mai bun al lui Ceauşescu a fost de 16,9 milioane de tone). Oamenii nu pot înţelege în ruptul capului dezinteresul guvernărilor pentru producţia agricolă naţională. "Ne-au vîndut, cu tot cu pămînt!" e ce am auzit oriunde în ţară. Scumpirea alimentelor încovoaie cetăţenii oraşelor. "Ne dau cu lingura, ne iau cu polonicul!", spun ei. Foarte multe ţin de calitatea mai-marilor ţării, dar şi a mai-marilor oraşelor şi comunelor. Cum altfel să explici diferenţele, uneori extrem de mari, dintre localităţi? Primăriţa din Zădăreni a construit o casă de cultură de nivel european, a îngrijit străzile şi şcolile şi are toate satele comunei alături de ea. În Ciacova sînt două cămine pentru vîrstnici la care vin să facă practică studenţii de la Facultatea de Asistenţă Socială din Timişoara. În Jimbolia există un muzeu CFR, un muzeu de tradiţii culturale, dar şi un mare centru de primire pentru competiţii sportive, cu 200 de locuri de cazare.

Omul sfinţeşte locul, o ştim atît de bine. Omul poate fi însă şi sursa unor dezastre ale comunităţii, fie ea ţara, fie ea satul. Experienţa ne învaţă ce vrem şi ce putem. Am învăţat în aceste zile că identitatea românilor e răbdătoare. Ei ştiu să dea piept cu stările de nedreptate şi restrişte. Atunci de unde au pornit politicienii care fac atîtea zile amare românilor? Tradiţional bunăstarea oamenilor vine din hărnicie şi talent. Am văzut în aceste zile cum ele pot fi îngrijite sau risipite şi chiar batjocorite. Cea mai rapidă cale a succesului în România nu poate fi triada şmecherie – hoţie – brutalitate decît dacă cei ce o conduc gîndesc aşa.