x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Prizonierul de la Palatul Cotroceni

Prizonierul de la Palatul Cotroceni

de dr. Petre Opriş    |    08 Iun 2010   •   00:00

Domnul Traian Băsescu se află de o lună de zile într-o situaţie penibilă. Deşi este preşedintele României, acesta evită cu disperare orice fel de contact cu cetăţenii care îi pot reproşa scăderea brutală şi ilegală a salariilor bugetarilor, a pensiilor şi a altor venituri. Se pare că Traian Băsescu a spus "Adio!" băilor de mulţime, atât de dragi "celui mai iubit marinar al poporului", luând o piatră de pe inima directorului Serviciului de Protecţie şi Pază, domnul general Pahonţu.

Intrat într-o competiţie neloială cu mitul lui Nicolae Ceauşescu (un alt dictator dornic de strângeri de mâini şi de ţinut copii în braţe), Traian Băsescu a clacat după ce a fost reales de popor, precum "Nea Nicu" după Congresul al XIV-lea al PCR. Efectele crizei economice nu au putut fi ascunse la nesfârşit şi preşedintele de astăzi al ţării a fost nevoit să recunoască faptul că Pinocchio are nasul mult mai mic decât al său. Totodată, Traian Băsescu poate răsufla uşurat.

Spre deosebire de sinistrul dinaintea sa, "cel mai iubit marinar al poporului" nu are grija sentinţei capitale care să fie dusă la îndeplinire la Târgovişte, sub comanda unui general al armatei române. Printre altele, s-a avut grijă ca domnul Gabriel Oprea să fie instalat în fruntea Ministerului Apărării Naţionale. Paza bună trece primejdia rea!

În actualul context, autoizolarea lui Traian Băsescu la locul său de muncă poate fi analizată din mai multe perspective. Poate că domnul preşedinte a intrat în grevă precum muncitorii care au ocupat în februarie 1933 Atelierele CFR Griviţa din Bucureşti. Sau ca muncitorii polonezi care au "staţionat" în august 1980 în incinta Şantierului Naval "V.I. Lenin" din Gdansk, sub conducerea electricianului Lech Wałesa.

Poate că domnul Traian Băsescu doreşte să stea în colivia de aur numită Palatul Cotroceni precum un papagal lângă cucuveaua lăsată în curte de predecesorii săi post-decembrişti. Poate că îi place în postura autoimpusă de deţinut politic şi se străduieşte în secret să se înveţe cu arestul la domiciliu.

Ceea ce ştim cu siguranţă este faptul că, de cel puţin o lună de zile, Serviciul de Protecţie şi Pază este în alertă şi încearcă să prevină orice fel de acţiune care poate pune în pericol viaţa preşedintelui ţării. Dacă suntem atenţi la detalii, putem observa că premierul României, care nu a ieşit niciodată în mod public din cuvintele lui Traian Băsescu, a anunţat că întregul personal al SPP, SRI, STS şi SIE va fi afectat de reducerea cu 25% a salariilor, drepturilor de hrană (celebrul "Ordin 50" emis de Emil Bodnăraş în decembrie 1947) şi a indemnizaţiilor de conducere.

În aceste condiţii, ne putem întreba cine îi mai apără pe preşedintele României şi pe prim-ministrul ţării, în cazul declanşării unei revolte populare? Cei care acum sunt în serviciile menţionate? Ministerul de Interne? Armata? Iar s-a ajuns în situaţia din 1989, când Nicolae Ceauşescu nu mai înţelegea ce se întâmplă în jurul său şi a fost trădat pe rând de toţi cei care ar fi trebuit să îl apere (conform fişei postului).

Într-o dilemă asemănătoare se află polonezii, însă din alte motive şi la o altă scară. Ziariştii posturilor de televiziune TVP 1 şi TVN au descoperit faptul că, până la sfârşitul lunii trecute, peste 4.000 de cadre militare au trimis rapoarte pentru trecerea în rezervă în mod anticipat. Efectivele armatei trebuie reduse, iar polonezii apelează de aproape 10 ani la voluntariatul cadrelor care au depăşit 20 de ani de vechime în armată. Guvernul oferă salarii compensatorii şi pensii celor care optează pentru trecerea anticipată în rezervă, precum şi dreptul de a lucra în orice instituţie sau companie, fie ea de stat sau privată.

Aceste prevederi s-au aplicat şi în România până la sfârşitul anului trecut, când sinistrul Emil Boc s-a ambiţionat să interzică dreptul militarilor disponibilizaţi voluntar de a lucra în instituţiile de stat şi de a primi, în acelaşi timp, pensia cuvenită pentru activitatea depusă sub arme.

Ministrul polonez al Apărării, domnul Bogdan Klich, cunoaşte faptul că militarii din subordine doresc să se pensioneze anticipat şi se străduieşte să îi liniştească. Previziunea sa era de 4.000 de cadre disponibilizate până la sfârşitul anului în curs, nu până la 31 mai 2010. Acum, ministrul Bogdan Klich se aşteaptă la o depăşire foarte mare a plafonului stabilit, fapt ce va exercita o presiune suplimentară asupra bugetului de stat.

În prezent, la Varşovia şi nu numai se afirmă faptul că guvernul condus de Donald Tusk pregăteşte o lege prin care se vor restrânge în mod considerabil drepturile acordate militarilor pensionaţi anticipat. Totodatată, se discută despre riscul pierderii controlului civil asupra armatei, în condiţiile în care principalii subordonaţi ai ministrului (şeful Statului Major General şi toţi cei patru şefi de state majore ai categoriilor de forţe armate - Forţele Terestre, Aviaţie, Marină, Trupele Speciale) au decedat în accidentul de la Smolensk.

Premierul Donald Tusk şi ministrul Bogdan Klich se confruntă cu o problemă majoră şi la unitatea specială de transport a înalţilor demnitari polonezi. Până în prezent, 30 de cadre militare din unitatea respectivă (dintre care nouă sunt piloţi) au solicitat pensionarea anticipată, în semn de protest faţă de modul în care guvernul de la Varşovia a prezentat concluziile comisiei de anchetă a accidentului de la Smolensk (piloţii aparatului prezidenţial fiind consideraţi de autorităţi drept principalii vinovaţi de producerea accidentului).

De asemenea, în unitatea specială este criticat ministrul Apărării Naţionale, care a declarat la un post de radio polonez, în urmă cu o lună de zile, că guvernul condus de Donald Tusk intenţionează să închirieze avioane pentru zborurile speciale ale demnitarilor şi să vândă aparatele proprii pe care le are la dispoziţie pe aeroportul din Varşovia.

În acelaşi domeniu, al avioanelor şi unităţilor speciale, remarcăm faptul că domnul Traian Băsescu s-a autoizolat în spatele zidurilor de la Cotroceni, fiind protejat de un SPP descumpănit precum un puşcăriaş pedofil de o mulţime revoltată. În acelaşi timp, ministru român al Afacerilor Externe a fost la Washington pentru a discuta cu secretarul de stat al SUA, doamna Hillary Clinton, despre relaxarea condiţiilor de acordare a vizelor de intrare în SUA pentru cetăţenii români.

Nicolae Ceauşescu a fost în vizită la Teheran înainte de declanşarea revoltei populare din Bucureşti. Atunci s-a lansat zvonul despre un posibil exil al dictatorului comunist în Iran. Să fi avut domnul Baconschi, la 20 de ani distanţă, o discuţie cu doamna Hillary Clinton despre obţinerea în regim de urgenţă a unor vize americane pentru familia Băsescu şi membrii guvernului condus de Emil Boc? Nu ne-am supăra dacă ar pleca în grup la Washington şi nu s-ar mai întoarce în ţară.

Pot lua cu ei, în avionul prezidenţial, şi contractul de achiziţie a aparatelor de vânătoare F-16, pe care domnul Traian Băsescu şi ministrul Gabriel Oprea le impun în dotarea forţelor aeriene române. Acelaşi contract pe care domnul Baconschi l-a omis din comunicatele oferite presei româneşti şi americane, în cele două zile de vizită la Washington.

Ce spuneţi? Putem aranja vizita lui "Traian cel Mare şi Sfânt" în SUA şi să primim la schimb 24 de avioane F-16? Poate aşa, domnul preşedinte iese din prizonieratul autoimpus la Cotroceni. Trage o fugă până la "Licuriciul cel Mare", înscrie în circulaţie nişte avioane trase pe dreapta şi se întoarce călare pe valul de bunăstare americană. Astfel, se vor acoperi toate "găurile negre" din economie şi din cimitirele în care se află bugetarii şi pensionarii "pedepsiţi" de Emil Boc.

×
Subiecte în articol: editorial