Productivitatea urcă, scad căsătoriile

Statisticile UE arată că în România productivitatea orară per angajat în 2013 a fost de 5,6 euro. Ea a crescut în ultimul deceniu cu 21,7 la sută. Media productivităţii pe ansamblul celor 28 de ţări UE este de 32,1 euro/h/angajat. Nivelul minim al randamentului muncii orare este în Bulgaria (4,9 euro) iar cel maxim în Norvegia (69,6 euro).

Discrepanţele sunt evidente între ţările vechi ale UE şi cele ieşite din sistemul economiei centralizate. Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Ţările Baltice au productivităţi orare situate în aceeaşi plajă de valori (10-13 euro) ceea ce arată că bătălia între sistemele politice a fost câştigată şi pe tărâmul randamentului lucrătorilor.

Nu facem greşeala să considerăm că productivitatea orară ţine de hărnicia muncitorului. Diferenţele pleacă în primul rând din tehnologii şi structura economiilor, trec prin organizare şi abia la urmă sunt abilităţile şi mentalităţile. Aşa încât degeaba batem monedă pe schimbarea mentalităţii lucrătorului din Est, al ancorării lui într-un trecut ideologic, atâta timp cât investiţia în tehnologie, accesul la resurse de inventică şi contribuţia cercetării rămân la distanţă mare între Vechea şi Noua Europă.

Diferenţele consemnate de EUROSTAT arată şi calea pe care angajatorii din Est încearcă să umple decalajul: prin mărirea timpului de lucru. În România este generalizată metoda de a lucra 10-12 ore pe zi pe un contract legal de 8 ore plătite.

Discrepanțele apar şi la salarii. Raportul dintre productivităţile orare şi câştigurile lucrătorilor se menţine în toate ţările recenzate de statistica citată. Dialogul sindicate-patronat se blochează în limitele acestei productivităţi orare.

Interesantă este şi dinamica numărului de căsătorii. În România, vârful de 190 de mii a fost atins în 2007, în perioada de creştere a veniturilor şi a creditului cu buletinul. În criza din 2011 pofta de legalizare a sentimentelor a scăzut dramatic, la 105 mii, şi a început să crească odata cu revirimentul economiei.