Proteste, politică şi partide. Petardele puterii

'Protestul e impotriva clasei po­li­ti­ce! Sa nu-l politizam.' Suna inept si contradictoriu, dar asa incearca pu­terea sa gestioneze ne­mul­tu­mi­rea strazii. Partidul prezidential si-a incropit strategia de comunicare din doua minciuni care se mai si bat cap in cap.

Prima minciuna este menita sa bruieze revendicarile manifes­tan­­tilor si sa abata atentia de la cau­zele concrete ale protestului. Ne­increderea in politicieni este, cu siguranta, reala si generalizata. Revolta impotriva puterii nu in­seamna automat un cec in alb dat opozitiei. Dar de aici si pana la a sugera ca cele doua tabere sunt in mod egal vizate de contestatari e cale lunga...

Guvernul Boc, papusit de la Co­troceni, este tinta clara a maniei populare. Oamenii nu au iesit acum in strada fiindca si-au adus brusc aminte de Tariceanu, de Nastase sau de Radu Vasile. Nu s-au hotarat sa infrunte frigul si bastoanele jandarmilor pentru a regla niste conturi istorice. Prezentul le da de furca mult mai mult decat trecutul.

Si mai insidioasa este insa partea a doua a strategiei portocalii. Toti comunicatorii partidului-stat se dau de ceasul mortii ca protestul nu trebuie 'politizat'. De parca ar vorbi despre un cenaclu de poezie sau despre un festival de cantece patriotice. In Piata Universitatii, manifestantii cer caderea Guvernului, demisia presedintelui, alegeri anticipate. Toate sunt revendicari strict politice. Criza este politica. Solutiile ei nu pot veni decat din politica. Intr-un stat democratic nu se poate altfel.

Inducand ideea ca partidele din opozitie nu trebuie lasate sa in­tineze idealurile demonstratiilor spon­tane, puterea nu face altceva decat sa castreze protestul. Ii pri­vea­za pe nemultumiti de singurele par­ghii prin care ar putea obtine sa­tisfactii concrete. Fiindca 'reformarea intregii clase politice' ra­ma­ne un obiectiv la fel de in­de­par­tat ca 'pacea mondiala' si eradicarea cancerului. Pentru rezultate palpabile e nevoie de mai mult pragmatism.

'N-om fi noi buni, dar nici ceilalti nu-s mai breji' – asa s-ar putea rezuma mesajul puterii, concentrat in sloganul 'USL=PDL'. Naivii care s-au grabit sa im­bra­ti­se­ze ideea ar trebui sa se gan­deas­ca la consecintele practice. Cine va prelua rolul marilor partide compromise? Dan Diaconescu? Noua Dreapta? 'Alba ca Zapada' nas­cu­ta direct din spuma marilor re­vo­­lutionare?