PSD, la ananghie

Biroul Permanent National al PSD a decis ieri inceperea negocierilor cu PRM pentru o colaborare in plan parlamentar. Sarcina de a da stire lumii despre aceasta decizie a revenit lui Ioan Rus, liderul unui Grup ce se autointituleaza de la Cluj. Anul trecut, la Congres, Grupul cu pricina a impus caderea lui Ion Iliescu din fruntea partidului, pe motiv ca fostul presedinte ar pune la indoiala imaginea PSD de formatiune angajata pe drumuri europene. Iata-l insa pe liderul acestui Grup anuntand o decizie strategica a PSD considerata de multi ca o lovitura data eforturilor PSD de europenizare fie si la nivelul imaginii publice.
Sa fie o intamplare?
Evident, nu.
Reuniunea Biroului National Permanent a fost asteptata cu maxima curiozitate. Dupa anuntul facut de Corneliu Vadim Tudor si confirmat de Mircea Geoana, o serie de declaratii ale unor lideri PSD, printre care s-a numarat si Vasile Dancu, purtator de cuvant al Grupului de la Cluj, a exprimat nu numai reticente, dar si ostilitate fata de un Protocol cu PRM.

Desigur, atat Ioan Rus, cat si alti membri ai conducerii s-au straduit sa ne convinga, dupa reuniunea de luni, ca nu e vorba de un Acord Politic, ci de un Acord strict Parlamentar.
Se vede treaba ca domniile lor dau curs credintei lui Silviu Brucan de pe vremuri ca romanii sunt prosti.
Un acord de colaborare parlamentara nu e altceva decat un Acord Politic.
Asa cum s-a vazut din informatiile aparute in presa, o colaborare parlamentara intre PSD si PRM a existat pana acum in chip natural. Pentru a avea insa siguranta unei masinarii de vot in plen si in comisii, PSD-ului i s-a cerut de catre PRM existenta unui Acord Politic.
Acest Acord a primit unda verde de la conducerea PSD. Chiar daca, pentru a mai micsora din impactul in opinia publica, liderii PSD l-au botezat Acord Parlamentar.
Cum de a acceptat Biroul Permanent National inceperea negocierilor pentru realizarea unui Protocol cu PRM?

Raspunsul ni-l da istoria unui alt Protocol incheiat intre PDSR si PRM pentru ceea ce s-a numit, la vremea respectiva, Patrulaterul Rosu: PDSR, PRM, PUNR, PSM.
La 20 ianuarie 1995, urmare a unor negocieri anevoioase, se semneaza Protocolul de colaborare politica intre PDSR, PUNR, PSM si PRM. Cele patru formatiuni se angajau sa colaboreze in Parlament in probleme de politica interna si internationala.
PDSR, PRM, PUNR si PSM colaborasera si pana atunci, fara sa fi avut un Protocol iscalit. Gratie acestei realitati, guvernul minoritar PDSR, condus de Nicolae Vacaroiu si investit la 19 noiembrie 1992, supravietuise mai mult de doi ani. Desi nu participau la guvernare, PSM, PUNR si PRM au sprijinit Cabinetul Vacaroiu in Parlament. Acest sprijin se baza pe notele comune ale celor patru formatiuni, dar mai ales pe existenta unui adversar comun: CDR.

Preocupat de statutul sau international, PDSR-ului ii convenise acest sprijin discret, prin care supravietuia la guvernare, fara a avea batai de cap cu Occidentul.
Treptat-treptat, lucrurile incep sa se complice pentru PDSR. Motiunile de cenzura ameninta tot mai mult guvernul. Aliatii naturali voteaza alaturi de Opozitie, introduc motiuni simple. Disperat sa ramana la putere, PDSR angajeaza negocieri cu partide din Opozitie: PD, PAC. Esec indiscutabil! Se vorbeste chiar de alegeri anticipate.
Astfel ca, in a doua parte a lui 1994, PDSR se orienteaza catre aliatii naturali. Conditia supravietuirii e insa semnarea unui Acord Politic: PDSR, PRM, PUNR, PSM. E un lucru cerut imperios de aliati, PRM indeosebi.
La 20 ianuarie 1995, asadar, PDSR a semnat Protocolul Patrulaterului Rosu constrans de imprejurari. Cel care a fortat procesul a fost nimeni altul decat Corneliu Vadim Tudor. La 5 noiembrie 1994, el anunta ca va convoca o reuniune extraordinara a Consiliului National pentru a decide daca PRM va mai sprijini sau nu guvernul Vacaroiu.
Lesne de presupus ca si acum lucrurile s-au petrecut la fel. Amandoua formatiunile de Opozitie, PSD si PRM, au colaborat in chip natural in Parlament. PRM, tot mai puternic in sondaje, isi are insa interesele sale proprii. Astfel ca deseori, atat in plan parlamentar, cat si in plan politic, PRM s-a manifestat ca adversar al PSD.
De ce are nevoie PSD atat de tare de PRM, incat a acceptat semnarea unui Protocol destul de riscant pentru imaginea sa publica?
Pentru ca, la fel ca in 1995, PSD e la stramtoare. Atunci avea nevoie de PRM pentru a supravietui la putere. Acum are nevoie de PRM pentru a supravietui in Opozitie.
Mai bine zis, de a supravietui pur si simplu!