Joi, 1 ianuarie 2009, Traian Băsescu ne-a dovedit încă o dată uriaşul său talent în crearea de evenimente cu impact mediatic. Într-o zi cum e cea de după Revelion, când televiziunile aleargă cu limba scoasă după un fapt în stare să ţină în viaţă ratingurile, Traian Băsescu a organizat la Castelul Foişor din Sinaia o sindrofie ce ar putea fi denumită Revelionul de 1 ianuarie al noii Puteri. Timp de cinci ore, membrii Guvernului, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, şefii Serviciilor Secrete au petrecut ca invitaţi ai preşedintelui.
De la început trebuie remarcată ambiguitatea momentului.
În absenţa unui Comunicat Oficial dacă nu al Preşedinţiei, atunci măcar al familiei Băsescu, nu e clar nici acum ce s-a întâmplat din punct de vedere constituţional. O şedinţă de Guvern informală? O sindrofie organizată de familia Băsescu pentru celelalte familii din Puterea actuală? Ziariştilor ţinuţi în frig n-a catadicsit nimeni să le dea o informaţie oficială, în măsură să lămurească opinia publică dacă a fost vorba despre o convocare la Foişor a Guvernului în buna tradiţie a Monarhiei constituţionale sau, pur şi simplu, despre un chef păzit de SPP-işti? Şi în acest caz Traian Băsescu a demonstrat că ştie bine năravurile presei dâmboviţene. În nici un moment domnul preşedinte nu şi-a făcut probleme că presa îl va întreba de articolul din Constituţie în care se încadrează convocarea Guvernului la Castelul Foişor în prezenţa familiei sale. Şi asta deoarece Traian Băsescu a ştiut că presa se va lăsa din nou sedusă de notele senzaţionaliste ale reuniunii în detrimentul abordării serioase. Dând însă credit declaraţiei cu care Traian Băsescu a catadicsit să cadorisească jurnaliştii pentru privitul cu jind la bairamul prezidenţialo-guvernamental, vom considera că a fost vorba pur şi simplu despre o masă de Sărbători dată de familia Băsescu pentru confraţii săi din puterea postdecembristă.
Potrivit relatărilor din presă, în ţinută sport şi cu lanţ de aur la gât, Traian Băsescu a poposit pe la mesele miniştrilor pentru a ciocni cu ei un pahar şi a pălăvrăgi. Asta când nu s-a prins într-o sârbă. Să-l fi apucat pe Traian Băsescu un chef nebun de a-şi sacrifica a doua zi de Revelion, când totul se odihneşte şi se luptă cu mahmureala, pentru ca membrii Guvernului Boc, preşedinţii celor două Camere şi şefii Serviciilor Secrete să facă un soi de Revelion bis? Nici vorbă.
Ca şi alte gesturi din categoria şi Preşedintele e om, reuniunea de la Foişor ascunde o intenţie politică. Tâlcurile ei nu pot fi descifrate dacă nu o raportăm la o altă mişcare surprinzătoare a lui Traian Băsescu: participarea la şedinţa informală de Guvern de la 27 decembrie 2008.
Atât reuniunea de la 1 ianuarie 2009, cât şi participarea la şedinţa de Guvern de la 27 decembrie 2008 s-au remarcat prin atitudinea mai mult decât amicală a lui Traian Băsescu. Spre deosebire de întâlnirile din ultimii patru ani cu Guvernul Tăriceanu, cea de la Bucureşti şi cea de la Sinaia au evidenţiat un preşedinte relaxat, lipsit de cea mai mică notă de oficial, dar mai ales de cea mai mică încordare. Părea că domnul preşedinte s-a simţit în sânul Guvernului PD-L-PSD ca la el acasă. O asemenea relaxare n-a mai dovedit-o Traian Băsescu decât la agapele cu liderii PD-L. Guvernul Boc nu se reduce însă la miniştrii PD-L. El îi cuprinde şi pe miniştrii PSD. Şi dacă ne gândim că, prin miniştrii PSD şi prin Mircea Geoană, PSD a fost reprezentat la cele două reuniuni şi de liderii PSD, putem spune că la 27 decembrie 2008 şi 1 ianuarie 2009, Traian Băsescu a participat la două agape cu liderii PD-L şi PSD.
Indiscutabil, alianţa PD-L-PSD în vederea guvernării e creaţia lui Traian Băsescu. A spus-o domnul preşedinte în discursul de la depunerea jurământului de Guvernul Boc. Noul moment politic, unic în istoria noastră postdecembristă şi chiar în istoria României moderne, a fost justificat de Traian Băsescu prin nevoia unui Guvern puternic, în stare să administreze ţara în condiţiile de excepţie ale Crizei economice. Odată realizată alianţa PD-L-PSD şi, mai ales, odată învestit Guvernul, Traian Băsescu se putea retrage la Cotroceni într-un gest de depărtare constituţională faţă de Executiv.
Prin momentele de la 27 decembrie 2008 şi 1 ianuarie 2009, domnia sa a vrut să arate că a realizat mult mai mult decât o simplă alianţă de guvernare între două formaţiuni până mai ieri duşmane. A vrut să arate că are acum nu unul, ci două partide de suflet: PD-L şi PSD. Şi i-a reuşit. Pentru că nici unul dintre PSD-iştii prezenţi nu s-a întrebat asupra temeiurilor constituţionale ale parangheliei.
Citește pe Antena3.ro