PSD, răcan al Cotroceniului

Criza muşcă adânc din economia românească. Euro creşte de la o zi la alta în detrimentul leului, tot mai jigărit. Deja se vorbeşte despre un acord cu Fondul Monetar Internaţional, oficializare a dezastrului. Tras pe sfoară de făgăduielile deşănţate ale FSN-ului refăcut sub măreaţa conducere a lui Traian Băsescu, electoratul e buimăcit.

Opoziţia, redusă la un PNL subminat de dispute interne prosteşti, n-are nici un cuvânt de spus. Presa, care se iluzionează că va ţine locul Opoziţiei politice, abia-şi mai trage sufletul. Şi când spunem aceasta ne referim la presa adevărată, finanţată cinstit, şi nu la presa mafiotă a lui Sorin Ovidiu Vântu, finanţată din bani negri. Avem cel mai prost Guvern din istoria noastră postdecembristă.  Incoerenţei magistrale ivite din confruntarea ascunsă dintre cele două blocuri – PD-L şi PSD – i se adaugă incompetenţa crasă a unor miniştri. Pe acest fond, iniţiativa lui Traian Băsescu de  a lansa o campanie de revizuire a Constituţiei ni se pare o culme a iresponsabilităţii. La care s-a putut ajunge şi din cauza transformării PSD într-un pluton de răcani al căpitanului de la Cotroceni.

Despre ideile funambuleşti ale preşedintelui în materie de reformare a statului român, Mircea Geoană şi Emil Boc, cei doi Bobiţă ai Tătucului Traian Băsescu, s-au pronunţat cu un entuziasm de casieriţă care leşină la vederea manelistului preferat. Nu ne vom osteni să discutăm ideile principale din discursul prezidenţial. Ne vom opri doar asupra unui singur lucru: Ce vrea Traian Băsescu?

Un răspuns ni-l dă prestaţia domniei sale de la şedinţa CSM.

Ziarele (mai puţin) şi televiziunile (mai mult) s-au ocupat de incidentul provocat de Traian Băsescu la şedinţa CSM de la 8 ianuarie 2009. Observând că preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România, Viorica Costiniu, vorbea cu un coleg, Traian Băsescu a apostrofat-o mârlăneşte, ameninţând-o cu evacuarea din sală.

Excepţie făcând Sinteza Zilei, emisiunea lui Mihai Gâdea, de pe Antena 3, momentul n-a fost comentat de presa noastră zisă liberă şi independentă. Ici-colo, în relatările de la şedinţa CSM, s-au strecurat comentarii, toate axate pe semnificaţia gestului prezidenţial din perspectiva Codului manierelor elegante.

Abordarea – fie şi mustrătoare – a prestaţiei lui Traian Băsescu dintr-un asemenea unghi de vedere e o splendidă inutilitate în România ratingurilor dependente exclusiv de datul poalelor peste cap. Multor cititori şi telespectatori le va fi plăcut gestul lui Traian Băsescu în care şi-au regăsit cheful lor de a-şi lua nevestele de păr şi a le târî pe podele. Cât despre Traian Băsescu, mustrarea că nu ştie să se poarte e şi ea lipsită de eficienţă. Pe un cetăţean fără cei şapte ani de acasă, cu studii cazone şi o viaţă petrecută pe vas, poţi să-l mustri cât vrei pentru mârlăniile sale. Ca să se îndrepte ar trebui să fie conştient că a procedat incorect. Nu e cazul lui Traian Băsescu.

Altceva ar merita discutat în legătură cu incidentul de la CSM. Şi anume, semnul pe care-l dă românilor de efectele alianţei PD-L-PSD asupra chiriaşului de la Cotroceni. Ca prezident al şedinţei, Traian Băsescu şedea în capul mesei. Constituţia îi dă preşedintelui dreptul de a conduce şedinţele CSM la care participă. Incidentul cu Viorica Costiniu s-a născut din această ipostază asumată de Traian Băsescu la şedinţa CSM: cea de conducător de şedinţă. Bădărănia prezidenţială a fost provocată de supărarea lui Traian Băsescu, pentru că la o şedinţă condusă de el cineva îşi permite să nu stea smirnă, să-l fixeze cu ochi de viţel la poartă nouă. Sub acelaşi semn, al ipostazei de Diriginte, Traian Băsescu le-a ţinut membrilor CSM o lecţie lungă, plină de indicaţii preţioase, şi rostită pe un ton autoritarist.

Lesne de sesizat un adevăr: Traian Băsescu a văzut în distinşii membri ai CSM nişte slugi. Slugi în faţa cărora Boierul poate să apară cum are el chef dimineaţa. Chiar şi în fundul gol. Nu de alta, dar, pentru Boier, slugile nu sunt oameni. Prestaţia de la şedinţa CSM nu e o noutate în destinul din ultimul timp al lui Traian Băsescu. De la învestirea Guvernului Boc, Traian Băsescu se poartă ca un monarh absolut. Participă la şedinţe de Guvern când are chef. Convoacă la Pelişor membrii Guvernului, preşedinţii celor două Camere şi îi pune să petreacă a doua zi de Revelion. Îl cheamă pe Emil Boc la Cotroceni mai ceva ca pe ospătarul care îi aducea pe vas whisky.

Până la formarea nenorocitei alianţe dintre PD-L şi PSD, Traian Băsescu mai avea unele reţineri în a-şi dezvălui natura dictatorială. Acum, când întreaga clasă politică s-a transformat într-o Administraţie prezidenţială, Traian Băsescu se poartă ca şi cum ţara ar fi moşia lui.

Mai avea nevoie şi de o oficializare a acestei ipostaze. E pe cale s-o obţină. Prin revizuirea Constituţiei!