PSD sau de la Miorita la Ceausescu

Multi jurnalisti si analisti au vazut in congresul PSD de anul trecut o cotitura revolutionara, istorica, un inceput al Marii Reforme. In realitate, congresul nu a fost altceva decat o varianta moderna a Mioritei. Din care a rezultat un nou presedinte, un nou secretar general si un grup "ardelean" care domina PSD-ul. Desi unii poeti ne cer sa-l sprijinim, noul presedinte al PSD nu trece sticla.

Ce-o fi fost in mintea dlui Iliescu atunci cand i-a cerut dlui Hrebenciuc sa faca pasul inapoi? Sa nu fi stiut ca, in acel moment, si-a luat adio de la voturile organizatiilor controlate de baciul moldovean? Pentru ca, nu-i asa, dupa un astfel de indemn doar naivii pot crede ca dl Hrebenciuc a fluturat naframa alba. Riscul de a nu mai fi liderul deputatilor pesedisti, situatie in care ar fi iesit din jocurile de putere din partid, era mult prea mare, adica inacceptabil.

Cand dl Iliescu s-a decis sa o sustina pe dna Ecaterina Andronescu pentru functia de secretar general al PSD, dl Mitrea a vazut rosu in fata ochilor. Mai mult, a realizat ca eventuala victorie a dlui Iliescu l-ar putea reduce la dimensiunea unui simplu membru de partid, fie el si parlamentar. De aceea, baciul vrancean s-a asigurat de doua lucruri: ca reprezentantii organizatiilor controlate de el nu-l vor vota pe dl Iliescu si ca va obtine, la schimb, mult ravnita functie de secretar general al PSD.

Dupa ce i-a spus sincer dlui Ioan Rus ce crede despre el, dl Iliescu a ramas si fara voturile transilvanene. Cu dl Iliescu in fruntea PSD, baciul "ardelean" ar fi avut sanse minime sa ajunga, mai devreme sau mai tarziu, fie presedintele partidului, fie prim-ministru. Prietenii stiu de ce.

Iata de ce, l-apus de soare, bacii se-ntalnira si se intrebara: pe cine sa punem presedinte? Iliescu, exclus. Nastase, exclus si el, chiar daca ar fi candidat. Nu de alta, dar multi il asteptau la cotitura pentru plata unor polite mai vechi sau mai noi. Pe unele i le-au platit in avans, inainte de turul doi la prezidentiale! Unul dintre ei? Imposibil. Fiecare baci avea atat de multe probleme, incat in competitie directa cu dl Iliescu ar fi pierdut la pas. S-au inteles sa-l sprijine pe dl Mircea Geoana. Primind asigurari certe ca victoria va fi a lui, dl Geoana si-a asumat apoi curajul de a-l infrunta pe dl Iliescu. Decorat de dl Constantinescu in 2000, intrat in PSD in 2001, direct ca vicepresedinte, dl Geoana a crescut in trei ani cat nu vor creste altii nicicand.

Multi jurnalisti si analisti au vazut in congresul PSD de anul trecut o cotitura revolutionara, istorica, un inceput al Marii Reforme. In realitate, congresul nu a fost altceva decat o varianta moderna a Mioritei. Din care a rezultat un nou presedinte, un nou secretar general si un grup "ardelean" care domina PSD-ul.

Desi unii poeti ne cer sa-l sprijinim, noul presedinte al PSD nu trece sticla. Mai mult, scolit in Europa si SUA, fost ambasador in tara "politicii corecte", noul presedinte strabate tara agitand pericolul "decupajului teritorial". Iar cand nu strabate tara, cere vaccinarea antirujeolica a femeilor insarcinate!

Despre noul secretar general nu poti sa spui, de bine, decat ca pare decupat din Caietul albastru al lui Daniil Harms.

Ideologul grupului "ardelean" este dl Vasile Dancu. A fost ministrul informatiilor si sef al Agentiei pentru Strategii Guvernamentale. Fara performante, dl Dancu ii sfatuieste pe altii cum sa performeze. Asa se explica de ce dl Rus a pierdut lamentabil alegerile pentru primaria Clujului. Celebrul material prezentat la Brasov este prolix. El nu precizeaza rolul pe care PSD trebuie sa-l joace in actualul context politic. Nu abordeaza nici macar tema identitatii: ce fel de stanga reprezinta, astazi, PSD? Deci, un ideolog inapt pentru analiza politica si un material care incearca sa legitimeze sefia bacilor. Cu un asemenea ganditor nu mai surprinde lipsa de imaginatie, de creativitate a grupului "ardelean".

Timp de un an, noua conducere nu a reusit sa se impuna in partid si nici in viata politica. Prea ocupata cu ea insasi, a uitat de electorat, de oameni, de tara. Nici un proiect care sa arate partidului drumul de urmat. Nici o solutie pentru problemele tot mai multe si mai grele ale propriului electorat. Nici o contraoferta la actuala guvernare si nici o idee, macar, pentru perioada postaderare.

Si totusi s-a impus. Dar nu cu mijloacele jocului politic modern, nu democratic si transparent, ci in cel mai pur stil ceausist: adeziunea fata de conducere exprimata prin semnarea obligatorie a angajamentului de la Brasov. Cu un post-scriptum al secretarului general al partidului adresat eventualilor membri nemultumiti: "Ras, tuns si frezat, coboram militaria din pod si-i belim".

Cineva spunea ca asistam la sfarsitul comunismului in Romania. Il contrazic. Sunt din ce in ce mai multe semne ca el renaste. Printre altele, la Brasov era mai viu ca niciodata.