x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pubele patriotice, la odihnă

0
Autor: Nicolae R Dărămuş 01 Sep 2012 - 21:00
Pubele patriotice, la odihnă


N-am mai fost la mare de multi ani. E cald si plaja e ticsita, cearsaf langa cearsaf. Se poarta "topless'. Mai cu seama peste patruzeci si cinci de ani. "Hm - par sa spuna matroanele – pe vremea mea, n-am putut sa-mi expun fizicu’. Era interzis. Imi scot acum parleala…'. Si expun sani lungi, foarte lungi, sani cat pepenii, sani goi… pe dinauntru. Barbatii stau alaturi ca morti. Cei mai multi sunt grasi, cu burti imense. Aduna caldura cu nemiscare de reptila, dar dimensiunile si ubicuitatea tablourilor imi dau convingerea, tot mai acut, ca hipopotamul se trage din om.

E gunoi peste tot. Coji de seminte, pahare de unica folosinta – semn de civilizatie! –, pungi de plastic. Vantul le poarta pe cele din urma de-a latul plajei, peste si printre "hipopotami'. M-am cam saturat ca, atunci cand un "ambalaj' vine la mine, sa ma tot ridic spre a-l pune intr-o pubela flamanda si inutila aflata aproape. Urmaresc cu interes reactiile oamenilor muncii veniti la odihna, daca gunoiul vine la cearsaful proprietate personala. Il imping cu piciorul alaturi, sa-l ia vantul, sa-l duca la altcineva. Cand punga se opreste in vreo sacosa, o prind cu doua degete, ca pe o ceasca de cafea si, cu un aer indiferent, o ofera tot vantului. Rasufla usurati atunci cand punga trece alaturi sau cand, constiincioasa, briza o ia singura. Plec. Imi voi cauta un loc retras, undeva pe stabilopozi, si voi citi… L-am gasit.

Valurile sunt mari si coamele albe, asemenea unor armasari imbatati de azur, se reped in diguri, indiferente la moartea si reintruparea care le asteapta. Din cand in cand, cate o unda, rezultat al unei rezonante fluide, e mai mare decat toate si se arunca pe mal, departe, racorind nisipul.

Nu departe insa, pe o alta postata de plaja, confruntarea placida dintre omul tolanit si gunoaie continua. Dururitul unei tobe ma loveste in urechi. A venit DJ-ul de la cabina radio si a incercat instalatia. Va da muzica. Strident, glasul lui invita lenesii la dans: "Sunteti liberi, simtiti-va liberi, dansand pe plaja!' E amiaza si un soare naucitor cotropeste totul. Ritmuri etno cu nuante transilvane zdruncina aerul si nisipul. Glasul din difuzor informeaza din nou masele resemnate asupra libertatii care le sta la dispozitie, dar "hipopotamii' par surzi. Ele, cateva, s-au ridicat intr-un cot si-l privesc cu interes pe tanarul bronzat de la microfon: o mutra de salvamar smecher. Omul simte ca-i rost de distractie si da muzica la maximum. Nimeni insa nu se ridica. E cald si inertia e explicabila. Badita si mandruta din textul imbecil topaie invizibili si insingurati, dar DJ-ul gaseste solutia: "Unde-s romanii? Au disparut romanii de pe plaja asta? Au disparut rrromanii din Rrromania?! La dans, la joc, romani! Aratati ca existati!'

Tipul e abil si stie sa-si bata joc. Efectul apelului nationalist e instantaneu. Cativa "hipopotami' se ridica greoi, luand cu ei nevestele. Ele isi pun grabite sutienele, abia reusind sa si le inchida, fiindca sunt trase cu hotarare spre ringul improvizat, de sotii dornici sa-si arate patriotismul. Sunt la inceput trei perechi. Oamenii danseaza lenevos, privind in jur oarecum jenati si descurajati de lipsa emulatiei. Sunt pesemne gata sa re-nunte, dar DJ-ul, fin psiholog, arunca la timp "artileria grea': "Dau ca premiu sase beri primilor clasati!' El va fi juriul.

De pe cearsafuri se mai ridica o duzina de patrioti insetati. O patrioata bine conservata danseaza "topless'. DJ-ul pune "Perinita' si cere: "Sir !... Hora!'. Mainile se strang, burtile si busturile salta. Sunt frumosi si toti iubesc Romania. Alaturi, gunoaiele plajei se invart si ele, prinse intr-o tornada marunta. Turbionul deseurilor se deplaseaza spre cercul romanesc, ridicand nisipul. Glasul din microfon remarca: "Bine, domnu’! Bravo! Domnu’ cu slip visiniu, bravo!' Cel vizat se invioreaza si, laudat fiind, bate mai cu sarg tarana, zambind mandru. Cateva pahare din plastic, goale, mor scrasnind scurt, sub picioarele dansatorilor. Purtata de vant, o punga alba se lipeste efemer si tandru pe pieptul unei doamne, apoi zboara bezmetic. Sase beri calatoresc spre castigatori, in timp ce, dezamagiti, ceilalti iubitori de tara isi vor potoli setea platind. Muzica insa nu conteneste. Voi pleca si de aici.

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de