Punctul pe Ei. Amprenta de cartier rău famat persecută fotbalul nostru

Răzvan Raț ispășește ultimele etape ale contractului cu Șahtior. După care va trebui să plece, deoarece Mircea Lucescu a decis să renunțe la serviciile sale. Și va pleca liber de contract. Chiar și așa, fără preț de cumpărare, mulți dintre aceia care considerau convocarea lui Raț la națională doar un capriciu păgubos al selecționerului se așteptau ca fotbalistul de 31 de ani să-și caute mult și bine o altă destinație. Dar, surpriză! The Guardian anunță că West Ham United i-a făcut deja o ofertă românului. O ofertă chiar generoasă. Se vorbește despre un contract pe trei ani de zile și un salariu de 35.000 de lire, lire de-alea regale, pe săptămână.

Informațiile despre transferul lui Răzvan Raț și posibilul contract al acestuia cu West Ham, informații girate de seriozitatea unei publicații cum este The Guardian, nu au combustia senzaționalului care face deliciul rândașilor din presa noastră. Au însă aceste informații niște semnificații pe care ar trebui să le deslușim cu mai mult atenție.
Gândiți-vă care ar fi fost soarta unui fotbalist care, la 31 de ani, ar fi fost ”pensionat” de o campioană din liga lui Mitică. Gândiți-vă ce oferte ar fi avut un fotbalist aflat în această situație și veți recunoaște, dacă sunteți sinceri, că niciodată el n-ar fi fost băgat în seamă de supușii Majestății Sale. Cred că un liber de contract de pe la noi, la 31 de ani și de aceeași valoare cu Raț, abia dacă ar mai fi găsit să-și cârpească existența pe la niscaiva insolvenți fără căpătâi. Iar pentru diferența nedreaptă de șanse fotbalistul nu are nici o vină. Vina aparține derbedeilor care populează fotbalul nostru, un fotbal incapabil să facă recomandări de încredere pentru străinătate.

Contractul pe care l-ar prinde Răzvan Raț în Anglia, dacă informațiile din The Guardian se vor materializa în realitate de fapt, este un contract pe care îl vizează și fotbaliștii de perspectivă din campionatul nostru. Dar visarea lor, altfel alimentată și de o zvonistică extrem de febrilă, rămâne atârnată în cuiul poftelor mai greu de împlinit. Iar neîmplinirea nu este motivată nicidecum de lipsa de valoare. Perspectivele fotbalistului român se persecutate de faptul că el este afișat într-o vitrină de prost renume, o vitrină care poartă amprentă de cartier rău famat. Iar de această etichetare nu vom scăpa decât atunci când vom scăpa și de derbedeii care populează fotbalul nostru cel de toate zilele.