Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Samarul prostiei apasă tot mai greu pe cârca fotbalului. Criza asta, argumentă temeinic și durabil, a cumințit obrăzniciile oarecum mai firave. Cei care practicau tupeul cu jumătăți de măsură s-au retras în precauții instinctuale. Defilarea țanțoșă a troglodirii a rămas în seama inconștienților cu normă întreagă. A lor este afișarea grețoasă și cutreierarea tembelă prin glinele junglei bipede. Ei calcă în picioare tot ceea ce a mai rămas încă neofilit prin fotbalul nostru cel de toate zilele.
Dumitru Dragomir a devenit în ultimul timp latifundiarul unei nesimțiri impecabile. Se cere tot mai mult pe sticlă și înțelenește harnic peisajul media cu inepțiile sale. Cerșește oribil o publicitate mai ieftină decât milițianismul care-l desenează perfect și definitiv. Încearcă să cumpere prin laudă jenantă electoratul nedus vreodată la școală și demolează, în schimb, cu nonșalanța incompetentului perfect, valori incontestabile. Vă mai amintiți ce spunea despre Frank Lampard? Vă mai amintiți cum îi retrograda el într-o mediocritate crasă pe Carles Puyol și Gerard Pique? Amintiți-vă, vă rog, și puneți singuri diagnosticul acestui pacient al fotbalului. Sigur, într-o apărare parșivă a dragomirului, ar putea fi invocat înălțătorul patriotism local. Dar mototolirea lui Lampard nu-i face bine lui Tănase și Stelei. Nici retrogradarea tembelă a lui Puyol și Pique nu-i va duce cumva la Barcelona pe Chiricheș și Gardoș. Dimpotrivă, astfel de rostiri prostești se pot întoarce oricând tocmai împotriva alor noștri atunci când ei, omenește, vor mai și greși.
Purgațiile lui Dumitru Dragomir nu se rezumă doar la folosirea recuzitei externe. Preșul de la LPF devine și mai periculos atunci când practică conflictele interne. Adversitatea dragomirului față de Victor Pițurcă este notorie și personală. Tratată ca atare n-ar deranja pe nimeni. Numai că Dumitru Dragomir nu are forța și bărbăția de a-i sta în față selecționerului. De aceea practică diversiunea cadristă. Amendează convocările slecționerului la lot și încearcă să-i sugereze acestuia titularii pentru un meci sau altul. Astfel de opinii, venite din partea suporterilor sau a jurnaliștilor, sunt de liberă circulație. Când un oficial al fotbalului, cum se pretinde Dragomir, se dă astfel în spectacol, nerespectând atribuțiile și responsabilitatea altui oficial, comportamentul capătă pecete de mahala. Iar când vine vorba despre fotbal și despre competențe, nu stau să aleg între Dumitru Dragomir și Victor Pițurcă. Fiindcă nu poți alege între un făptaș al fotbalului și un atârnător de ultimă speță.
Nesimțirea tovarășului de la ligă a debordat și atunci când s-a pus problema deplasării în Ungaria. Pițurcă nu l-a vrut pe Dragomir în avionul naționalei. Dragomir avea însă dreptul să urce alături de tricolori în avionul de Budapesta. Se punea problema ca nedoritul să opteze între a uza de acest drept sau nu. Dacă ar fi avut cu ce gândi, Dragomir ar fi trebuit să renunțe. Pentru a nu polua atmosfera de grup înaintea unui meci important. Dragomir a gândit însă cu gușa cea fudulă și a decis doar în interes personal. Ca milițianul care este. Și atunci îți dai seama cât de sincer este respectivul când declară că acceptă orice sacrificiu pentru binele fotbalului pe care îl frecventează ca relicvă notorie.
Mircea Sandu pleacă de la FRF în anul viitor. Va veni o echipă nouă. Vom scăpa oare și de Dragomir?
