Gigi Mulțescu a fost alesul diriginților dinamoviști pentru postul de antrenor. Alegere derutantă în raport cu previziunile sumbre. Fiindcă Mulțescu avea pecetea antrenorului SMURD. Avea pecetea antrenorului care primea întotdeauna impulsul șutului în fund abia după ce reușea să înalțe oarecum echipele pe care le prelua. Deruta provocată de alegearea lui Muțescu a dispărut însă atunci când toată lumea avea să constate că rețeta SMURD a fost întoarsă pe dos. La Dinamo, Mulțescu, medicul de pe salvare, a devenit pacientul de pe salvare. A devenit servilul perfect, părăsit de orice reflex al meseriei. Iar această atitudine nu face decât să asigure o stabilitate în rău la echipă.
Derapajele lui Mulțescu au devenit evidente încă din momentul în care el a acceptat trialurile la echipă și în pragul debutului într-un nou campionat. Le-a acceptat și după, promovând ideea promovării fotbaliștilor tineri. Lucru bun în aparență. Lucrul bun a fost însă repede stricat de alte practici păguboase. Mulțescu a renunțat prea repede la jucătorii experimentați, jucători lângă care tinerii puteau intra cu mai multă încredere în joc. Iar atuncii când tinerii de certă valoare au mai greșit, Mulțescu a început să-i vânture aiurea pe posturi și să-i beștelească în piața publică. Atitudine impardonabilă pentru un antrenor cu mintea la purtător, pentru un antrenor cu experiența lui Muțescu. Astfel, haosul comportamental al antrenorului a devenit singurul element de comparație cu haosul în joc al dinamoviștilor.
Situația la Dinamo este mai mult decât critică. Se tot vorbește despre necesitatea unei terapii de șoc. Mă tem însă că nu are cine să prescrie această necesară terpaie de șoc. S-au strâns prea mulți pacienți la un loc. Poate vine cineva din afară.
Citește pe Antena3.ro
