Ce bine de noi că putem răde atunci cănd situaţia o ia a jale. Ce-i drept, e un răs amar cu gust sărat de lacrimi. Astfel de reacţii m-au podidit cănd am aflat căt de lesne se poate ieşi dintr-o inchisoare de maximă siguranţă şi, mai ales, ce condiţii au de suportat infractorii. Şi pentru că cei din personalul de pază mi s-au plăns că noi, presa, ii căinăm pe puşcăriaşi şi că de-aceea au un trai mai mult decăt decent (şi chiar de invidiat pentru unii oameni liberi) in celulele patriei, nevrănd să fac notă discordantă, mi-am propus şi eu să-i deplăng. Sărmanii ucigaşi! Sunt nevoiţi să trăiască in astfel de condiţii ani de zile şi să se mai şi poarte intr-un fel căt de căt, pentru a impresiona un judecător care să le scurteze pedeapsa de 10-15 ani la vreo 5-6 pe motiv de purtări alese.
Cum vă spuneam, n-o să vă vină a crede in ce condiţii trăiesc bieţii oameni care trebuie să suporte nevolnicia unei cămăruţe de chirpici in care, din cănd in cănd, mai cade şi curentul, in pereţii căreia dacă izbeşti un pic mai straşnic, ieşi... unde? Tot in curtea inchisorii! In loc să te pomeneşti... măcar in casa cuiva (mă-nţelegeţi!). După care trebuie să te mai şi căzneşti, orbecăind, să traversezi curtea şi să ieşi pe sub gardul de sărmă ghimpată! Nu se poate pune o poartă (conform cu demnitatea umană!) cu zăvorul la-ndemănă ca să poţi ieşi fără să te zgării? Unde mai pui că atunci cănd se pune de un rummy, o carte ori vreun barbut după ora stingerii, trebuie ca 25 de inşi să suporte un funcţionar public din sistem, in coaste! Păi unde e respectul faţă de dreptul la intimitate al ucigaşului, violatorului, tălharului...?
Apoi, fie că mă credeţi au ba, nu există aer condiţionat in celule! Cum poate trăi un deţinut in aerul acela irespirabil? Şi să mai suporte din acest motiv şi uşile larg deschise la celule (fără zăbrelele care să-i impiedice pe eventualii colegi nepoftiţi să se plimbe prin camere), şi, mai ales, curentul, care poate imprăştia de pe masă cărţile... in mijlocul jocului. Este un regim draconic!
La masă sunt nevoiţi să mănănce măncare de cazan in loc de pizza sau fructe de mare... şi mai e un lucru, mai fenomenal: trebuie să-şi aducă haine de-acasă in loc să beneficieze de haine plătite de stat, din cele cu dunguliţe. Vă daţi seama căţi bani trebuie să scoată din buzunar un deţinut ca să se imbrace! Şi cătă bătaie de cap ca să fie in trend!
După toate astea, colac peste pupăză, sărmanii puşcăriaşi trebuie să se mai scobească in buzunare şi week-end de week-end, ca să plece acasă, cănd puşcăria le-ar putea asigura toată relaxarea şi distracţia de care au nevoie, moca!
Uff! Ce trai!