Puscariasii

Revolta puscariilor ne arata o populatie de mii de oameni de care am uitat. Ea este ascunsa vederii, zidita in celule intunecoase, pazita cu puscociul si sarma ghimpata. Inauntru domneste, nu o data, legea junglei. Biruie si supravietuieste cel puternic. Un detinut se plangea la microfonul radioului de nepotismul din puscarii. Si-n puscarii nepotism? Directorul e var primar cu gardianul-sef. Administratorul bucatelor este nevasta legitima a inspectorului de puscarii.

In timp ce tribunalul de la Cotroceni, cu inalti judecatori calificati pe puntea vaporului, ia masuri de costum vargat ministrilor care nu asculta comanda unde trebuie (la rand este tanarul ex-ministrul Seres), puscariasii cu vechime, condamnati de tribunalele civile, se cer afara.

Nu-i singurul protest al populatiei incarcerate. Revolta puscariilor din Turcia s-a soldat cu morti, raniti, incendii, tunuri de apa. Nici democratia unchiului Sam n-a fost vaduvita de racnetul disperat al celulelor. Am vazut si un film hollywoodian de succes construit cu actori celebri intr-o puscarie care dadea in clocot. Nedreptatile de afara sunt transferate nu o data pe principiul hartiei de indigo in nedreptatile dinlauntru.

Am citit un raport scris cam din varful penitei de inspectorii calificati ai unui ONG care se aratau preocupati de mizeriile indurate de suti, violatori sau asasini in celulele unde i-a inghesuit destinul.

Intr-o faimoasa puscarie bucuresteana convietuiau in zeghe cate opt parnaiasi, intr-un spatiu de doi pe doi. Closetul, turcesc, era inchipuit de o gaura in cimentul celulei, iar la un lat de palma de el iesea tamburusul robinetului cu lichid potabil. In timp ce un detinut se scremea, golindu-si intestinul de reziduul ciorbei de ieri, un altul isi umplea cana cu apa. Sigur, nimeni nu pretinde confort de trei stele pentru vinovatii legii si omeniei. Sunt si azi voci care cer pedepse mai aspre, inclusiv insirarea vinovatilor in teapa, asa cum ai insira bucatile de carne in fusul metalic al frigarii. Sunt destui care plang de mila incarceratilor si altii care blesteama televizorul plin de imaginile revoltei celor care au ucis cu sange rece. Cine are dreptate? Cel care caineaza mizeria vietii detinutului, cel din amintirile din casa mortilor zugravite genial de Dostoievski sau cel care vrea reintroducerea legii Talionului?

Inteleptul rege biblic Solomon, facand zice-se dreptate, asculta un pas. Ai dreptate, zice regele. Asculta apoi partea adversa. Ai dreptate, zice din nou regele. Cum sa aiba dreptate amandoi, se revolta un al treilea. Si tu ai dreptate, concluzioneaza Solomon.

Revolta puscariilor ne arata o populatie de mii de oameni de care am uitat. Ea este ascunsa vederii, zidita in celule intunecoase, pazita cu puscociul si sarma ghimpata. Inauntru domneste, nu o data, legea junglei. Biruie si supravietuieste cel puternic. Un detinut se plangea la microfonul radioului de nepotismul din puscarii. Si-n puscarii nepotism? Directorul e var primar cu gardianul-sef. Administratorul bucatelor este nevasta legitima a inspectorului de puscarii. Ciorba, care pe hartie are consistenta, devine apa chioara in oala, carnea poposind pe mesele ierarhiei stufoase a sistemului.

Mila mea pentru parnaiasi a suferit un accident de continuitate acum doua nopti cand, butonand televizorul, am dat peste un interviu. O reporterita blonda, cu candori cam nepotrivite in voce, intreba un condamnat pe viata cum e cu revolta. Condamnatul, in persoana unui barbat de vreo 30 de ani, barbierit proaspat si cu obrazul fara anemii, vorbea in neologisme. Era, cu alte cuvinte, baiat citit. Deasupra statea inscrisa explicatia condamnarii pe viata: a violat o studenta si apoi a macelarit-o. Asasinul se plangea de calitatea mancarii si de conditiile inumane din penitenciar. Am inchis televizorul si am injurat.

P.S. N-am prea auzit-o in aceste zile pe doamna Macovei, altfel destul de galagioasa. Revolta este in ograda sa. Ministrului, medaliat de Europa, ii pute pesemne subiectul neigienic al puscariilor.