Facea parte dintre acei oameni care iti dau forta si incredere numai dintr-un zambet sau un cuvant. Imi inspira un mare respect. Era un mare profesor. Atunci cand vorbea despre teatru simteai ca ai fi putut face asta.
Pe doamna Michaela Tonitza Iordache am cunoscut-o, din pacate, prea tarziu, in cea mai dureroasa perioada din viata sa – dupa disparitia sotului, actorul Stefan Iordache.
Ne-am vazut de cateva ori ca sa pregatim Editia de Colectie dedicata Maestrului Stefan Iordache. O misiune foarte dureroasa, dar pe care am indeplinit-o impreuna cu mare drag. Si-a gasit puterea sa alegem cele mai frumoase fotografii, cele mai frumoase povesti, cei mai frumosi oameni care sa ne vorbeasca despre Stefan Iordache.
Poate va intrebati de ce scriu acum despre doamna Michaela. Pentru ca la 13 martie s-au implinit doi ani de cand nu a mai putut trai fara Stefan al sau; zapada topindu-se si picurand la streasina si un ghiocel imi aduc aminte de ultima data cand am fost la Gruiu; pentru ca doamna Michaela Tonitza Iordache a umplut un sertaras al sufletului meu si, din cand in cand, il deschid si-mi amintesc de marea sa iubire pentru Stefan Iordache.
O lectie de putere si daruire.