Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
”Omul este ceea ce crede că este, nu ceea ce mănâncă. Din această perspectivă, ceea ce crede despre mâncare este mult mai important decât mâncarea propriu-zisă. Corpul omului foloseşte alimentele ingerate (de pildă grăsimile şi carbohidraţii) în funcţie de convingerile lui legate de trup, de sănătate şi de boală. Mai mult, atitudinea sa atunci când pregăteşte hrana este foarte imporantă. (....) Sugestia potrivit căreia tutunul conduce la cancer este mult mai perciuloasă decât efectele fizice propriu–zise ale fumatului şi îi poate îmbolnăvi pe oameni”(Jane Roberts; Natura Realităţii personale – Ed./ Adveăr Divin).
Faptul că ceea ce credem noi înşine ne poate îmbolnăvi sau vindeca ne este cunoscut de la Isus. Când spunem ”eram sigur că lucrul acela se va întâmpla” sau ”am ştiut că va fi aşa”, noi spunem că am avut cu mult timp înainte o convingere, o credinţă puternică, un fel de a a gândi, care a devenit realitate. Sugestia pe care ne-o spunem singuri, ceea ce gândim despre noi sau despre lume este ”putere”, dacă avem convingerea că ceea ce spunem sau sugerăm conţine adevăr. Toate minciunile, toate iluziile, toate gândurile negre, pe care le vedem reale în imaginaţie riscă să se întrupeze dacă suntem convinşi că ele reprezintă însăşi realitatea. Mulţi oameni se îngraşă bând apă şi nu pentru că ar funcţiona corpul lor în aşa manieră încât ar transforma apa în grăsime, cât pentru că ei afirmă cu toată convingerea că beau apă şi se îngraşă. Există alţi fericiţi care pot mânca orice şi oricât fără să aibă vreo problemă cu silueta. De ce, oare, se pot întâmpla aceste lucruri? Pentru că nivelul de pe care ne creăm realitatea este unul ce ţine de sugestie, convingere şi credinţă. Sigur că noi putem fi bolnavi deja, putem avea probleme de relaţionare cu diferite persoane, putem să ne aflăm în situaţii nefericite şi, aflaţi deja în faţa lor, să fim convinşi că nu putem face nimic, dar – în acelaşi timp – încercăm să ne autosugestionăm invers. Trece puţină vreme şi observăm că nimic nu s-a schimbat, boala continuă să fie prezentă, problema continuă să ne macine şi, desigur, ajungem la concluzia că sugestia nu-i cu nimic folositoare. Se poate ca sugestia să nu aibă nici o putere dacă ea este blocată de convingerea anterioară că alte cauze ne-au provocat problemele. Convingerea noastră din trecut, tiparul mental iniţial rămâne activ atâta vreme cât nu-l anulăm printr-o percepţie care restabileşte adevărul sau ceea ce noi credem că este adevărat.
Cuvintele noastre au putere şi se întrupează doar atunci când suntem convinşi că ceea ce spunem reprezintă adevărul. Cum noi avem obiceiul să gândim ”adevăruri” negative, să luăm partea rea a lucrurilor drept realitate, să fim convinşi că răul, problemele, negativitatea şi suferinţa înving şi sunt manipulate de forţe pe care nu le putem controla nu-i de mirare că ...aşa se întâmplă. O verificare a convingerilor noastre şi o schimbare conştientă a celor care nu ne aduc beneficii ne-ar fi mai mult decât utilă, dacă nu cumva ne-ar schimba vieţile în sensul cel mai bun al cuvântului. Să credem în puterea noastră de a schimba ceea ce nu dorim, să nu ne mai punem negativitatea şi neajunsurile vieţii pe seama altor oameni sau a unor forţe incontrolabile înseamnă să înţelegem că ceea ce gândim şi credem că-i adevărat contează pentru noi. Ce credem despre mâncare, despre tutun, despre alţi oameni, despre vreme, despre noi înşine ar putea fi cheia binelui şi a răului, iar dacă ne putem face bine convingându-ne pe noi înşine că binele există, că avem puterea de a-l crea, merită încercat efortul!
