În ziua în care au început să funcţioneze grădiniţele, m-am trezit la uşă cu o prietenă, care-şi ţinea strâns în braţe băieţelul speriat. Îl dusese la grădiniţă pentru prima oară; copilul, în vârstă de trei ani, plânsese continuu. Nu-i plăcea deloc grădiniţa, se percepea abandonat, era acolo o lume nouă, pe care o respingea total. Situaţia i-a bulversat pe părinţiii săi, care s-au certat, pentru că unul dorea să lase copilul la grădiniţă, să plângă puţin, în speranţa că-i trece, iar celălalt excludea varianta. De îndată ce au intrat în casă, băieţelul a adormit. Era epuizat după prima lui oră la grădiniţă. ”Când doarme, fă-i sugestie pozitivă. Relaxează-te, ai grijă să fii liniştită în interiorul tău şi stai lângă pătuţ atunci când îi faci sugestiile. Spune-i ce simţi tu că ar avea nevoie, în genul: tu eşti sociabil şi prietenos. Îţi place să te joci, îţi plac copiii, iubeşti să mergi la grădiniţă etc. Cred că i-aţi transmis copilului îndoielile şi fricile voastre”, i-am spus mamei. După câteva şedinţe scurte de sugestie, făcută după ce adormea, micuţul a început să fie nerăbdător: ”vreau să mergem mai repede la grădiniţă”. După alte câteva zile, educatoarele i-au spus mamei că el cânta şi dansa toată ziua. Peste puţin timp lucrurile au devenit mai interesante: copilul avea o putere de atracţie ieşită din comun: fetiţele şi băieţii vorbesc acasă numai despre el.
Asta-i puterea sugestiei. Nu-i o putere doar pentru copii, ci pentru oameni, orice vârstă ar avea ei. Psihologul William Braud a făcut o întreagă cercetare, pronind de la întrebarea: Oare gândurile noastre despre alţii pot să fie la fel de puternice ca şi gândurile noastre despre noi înşine”? Răspunsul a fost pe măsură:”Intenţiile bune ale altuia pentru tine pot să fie la fel de puternice ca şi ale tale. (....) Dovezile ştiinţifice mai dezvăluie că putem să influenţăm, practic, orice altă fiinţă vie”, cum spune Lynne McTaggart în cartea ”Experimentul intenţie”(Ed. Adevăr Divin). Ne putem ameliora sănătatea, un doctor poate îmbunătăţi rata de supravieţuire a pacienţilor săi dacă repetă mental operaţia înainte de a intra în sală. Ba, chiar s-ar putea să nu mai avem nevoie de medicamente, ci doar de intenţii bune. ”Am putea să îmbunătăţim calitatea treburilor noastre zilnice, pur şi simplu efectuând o repetiţie mentală detaliată”, mai spune McTaggart.
Deşi există multe cercetări, care dovedesc ceea ce spunea Biblia şi anume ”Cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi a Duhului” (Evrei; 4,12), noi nu înţelegem deplin această putere, ascunsă în însăşi cuvintele pe care le spunem şi o folosim împotriva noastră. Nu înţelegem puterea gândului şi nici aici nu-i în întregime vina noastră, căci avem o dificultate aproape insurmontabilă; noi gândim că alţii gândesc ceva rău despre noi, că alţii ne creează problemele, stările neplăcute sau situaţiile discordante şi tocmai atunci, în clipa aceea, propriul nostru gând ne face rău. E adevărat că gândurile altora pot conta, cum a spus Braud, dar noi nu trebuie să ne bazăm pe ce gândesc alţii despre noi şi pentru noi sau împotriva noastră, căci în clipa în care gândim ceva rău (inclusiv că cineva face sau gândeşte ceva rău) este cert că ne autosugestionăm negativ. A ne îngriji calitatea gândurilor, a intenţiilor, fie că se referă la noi înşine sau la alţii, ar putea fi o măsură de urgenţă, puternică şi capabilă să ne ajute enorm, să-i ajutăm pe alţii şi, poate, să ne schimbăm viaţa, asumându-ne tot ce ni se întâmplă, căci toate s-ar putea se nască din propriile noastre gânduri şi cuvinte.