Putoiul zilei

de Dorin Tudoran | 25 Noi 2004 • 00:00

Pare o competitie. Trista si acerba. Un fel de cine scuipa mai departe si mai gros. Chiar ma intreb daca merita scris despre ea, caci cauzele unei asemenea situatii sunt eterne: lipsa de caracter, lipsa de educatie, dorinta de a-ti face un nume cu orice pret si, mai ales, o crasa lipsa de deontologie profesionala.

Or, pana la urma, nimeni nu-ti poate baga in buzunar calitati pe care nu le ai, cum tot nimeni nu mai pare azi interesat in presa romaneasca de a indruma pasii "lupilor tineri" incat sa-i fereasca de a deveni, prea repede, "jigodii batrane". Sa fi disparut, oare, o intreaga scoala, o data cu moartea unor oameni ca Mircea Grigorescu? Le spune ceva tinerilor gazetari de azi numele acestui urias om de presa? Probabil ca nu.

Prima lectie despre ce se face si nu se face pentru a nu manji numele de gazetar am primit-o de la dl Grigorescu, intr-o dimineata de vara, in Piata Amzei. M-a invitat la "rosii cu branza si un castravete". Le-a cumparat de la taranii sai preferati ("Pustiule, de la asta sa iei mereu rosiile si castravetii. De la allalt, branza si casul. Ne-am inteles?"), le-a taiat cu atentie, le-a aranjat pe o hartie curata. A scos din buzunar cateva foi de hartie dactilografiate. Le-a intins langa hartia cu "de-ale gurii". Le-a netezit. S-a uitat la mine si a zis: "Daca esti din aia care cred ca tot ce-ti trebuie e doar talent, apuca-te de altceva. Daca nu, asculta bine la ce-ti spun acum. Si, fii atent, una e sa fii tanar si alta e sa fii un putoi. Ne-am inteles?". Ma uit la fotografia unuia din putoii zilei. Ai zice ca poarta pe umeri povara planetei, asa arata de torturat. Dintr-un scuipat, pune la zid "simbolurile caderii". Care cadere? "Caderea morala a Romaniei." Adrian Mutu si Ion Iliescu, Dorin Tudoran si Ion Tiriac, Dan Pavel si Vadim Tudor. Contributia mea in aceasta tochitura indigesta? "Dorin Tudoran si alti amici ai lui, intelectuali fini, au desavarsit haosul moral", boceste scuipariciul prost travestit in Casandra.

Ma uit la fotografia altuia. Isi tine barbia in palma. Fata neprihanita, de heruvim, infrunta aceeasi mizerie a lumii. Greu de crezut ca e unul si acelasi cu personajul grobian care, primind un telefon in legatura cu un drept la replica, raspunde sictirit nevoie mare, "Zi-i, ca n-am timp!", "Zi-i, bai, odata!". A primit dreptul la replica? "L-am primit. N-am avut timp sa-l citesc. Nici maine n-am timp. Poate poimaine." Totusi, are de gand sa-l publice, sau cea care il solicita trebuie sa apeleze la instantele judecatoresti? "Auzi, mai," grohaie plictisit heruvimul, "poti sa trimiti politia, salvarea, pompierii, nu ma intereseaza... La revedere."

Vezi bine, putoiul zilei nu are vreme sa se faca respectat. Tot ce vrea e sa fie temut. I-a spus lui bosuâ ca "marele gazetar n-are mama, n-are tata". Face ochii roata si vede ca tot ce e "os domnesc" al presei opereaza pe principiul "fiindca asa vrea muschii mei". N-a aflat ca si obrazul e un muschi si fara o igiena de intretinere devine sorici. Imi inchipui ce plictisit ar fi sa auda ce-mi recomanda "insusi reporterul", F. Brunea-Fox: "Baiete, inainte de a privi de sus la unul mai batran ca tine, gandeste-te ca poate a citit mai multe carti si a iubit mai multe femei ca tine. Nu scrii decat ce ai vazut cu ochii tai si ce ai auzit cu urechile tale".

Dar cine mai viseaza azi sa fie Mircea Grigorescu sau F. Brunea-Fox, cand tot putoiul poate fi al zilei? Chiar daca la sfarsitul ei, cei ce pareau in zori "lupi tineri", pe inserat, au si ajuns "jigodii batrane". Mars!

Citește pe Antena3.ro